Ofensiva DIICOT la motivarea Tribunalului în cazul Pașca: S-a confundat condiția unui trai simplu cu condiția prevăzută legal pentru oferirea de asistență socială sau medicală de specialitate

Procurorii DIICOT au contestat controlul judiciar primit de familia lui Viorel Pașca și au arătat că unele dintre argumentele folosite de magistratul care a decis cercetarea în stare de libertate a lotului Pașca în cazul căminelor clandestine din Bihor ar fi contradictorii și că ele nu aveau menirea de a conduce către cele mai blânde măsuri preventive în acest caz, ci, cel mult, de întărire a felului nelegal în care erau administrate procedurile față de „rezidenți”.

Potrivit motivării contestației depuse de DIICOT la dosar, argumentul privind responsabilitatea instituțiilor statului nu ar fi trebuit să înlăture suspiciunea faptelor anchetate și nici să diminueze în optica magistratului gravitatea acestor fapte, ci cel mult să confirme mecanismul infracțional derulat de gruparea Pașca.

DIICOT contrazice Tribunalul București

„Judecătorul a susținut că o parte semnificativă dintre persoanele ajunse în locațiile administrate de inculpați nu au fost identificate ori recrutate în mod direct de către aceștia, ci au fost direcționate către respectivele locații chiar de instituții publice (unități medicale, servicii de ambulanță, autorități ale administrației publice locale ori servicii publice de asistență socială), instituții care, confruntate cu persoane aflate în situații extreme de vulnerabilitate socială și medicală, nu au identificat alte soluții efective pentru protecția acestora.

Judecătorul a reținut că instituțiile publice au facilitat ajungerea beneficiarilor în locațiile administrate de inculpați, vulnerabilitatea persoanelor pretins exploatate fiind cunoscută autorităților, fără ca acestea să identifice ori să ofere, în concret, alternative viabile de protecție.

În contrargumentare, precizăm:

Această împrejurare nu este de natură să înlăture suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor și nici să diminueze gravitatea faptelor imputate, ci confirmă mecanismul infracțional descris în referatul de propunere a arestării preventive. Astfel cum s-a arătat, în mod repetat în cuprinsul acestuia, tocmai notorietatea de care se bucura liderul grupului și relațiile dezvoltate, de-a lungul timpului, cu reprezentanții mai multor instituții implicate în îngrijirea și asistența persoanelor vulnerabile a făcut posibilă preluarea persoanelor aflate în stare de vulnerabilitate, aduse chiar de instituțiile statului, la inițiativa acestora din urmă, în urma solicitărilor formulate de Pașca Viorel-Teodor sau de persoanele care acționau sub coordonarea sa directă.

Prin urmare, faptul că o parte dintre beneficiari au fost direcționați de autorități către locațiile administrate de inculpați nu reprezintă un argument în favoarea acestora, ci evidențiază modul în care grupul infracțional a exploatat atât vulnerabilitatea persoanelor, cât și disfuncționalitățile sistemului public de asistență socială și medicală, transformând carențele, lipsurile și vulnerabilitățile acestui sistem, precum și pasivitatea, tolerarea și nesancționarea activității sale, într-un instrument de consolidare și perpetuare a activității infracționale.

Faptul că o parte semnificativă dintre persoanele vulnerabile adăpostite în locațiile administrate de inculpat a fost direcționată către acesta de către instituții ale statului nu este de natură să justifice conduita inculpatului de a le accepta și prelua în imobile care nu îndeplineau standardele minime de calitate prevăzute de lege pentru furnizarea serviciilor sociale și medicale și care funcționau în afara oricărui cadru legal de autorizare și licențiere.

Dimpotrivă, probele administrate relevă că inculpatul era pe deplin conștient de caracterul nelegal al activității desfășurate, motiv pentru care a conceput și implementat o serie de măsuri menite să îi confere o aparentă protecție împotriva oricărei forme de răspundere juridică.( în acest sens, sunt declarațiile de consimțământ luate beneficiarilor prin care aceștia declarau pe propria răspundere că sunt abandonați și că sunt de acord să fie internați în centru, să respecte regulile interioare (nu se consumă alcool și țigări, nu au acces la telefon și îi dau acordul cu privire la utilizarea veniturilor sale (dacă există) în cadrul centrului de îngrijire ca parte a cheltuielilor cu îngrijirea și medicația; formularul trimis unităților spitalicești, altor instituții care trebuia să însoțească permanent persoana identificate cu prilejul perchezițiilor domiciliare).

Împrejurarea că unii angajați sau reprezentanți ai unor instituții publice au direcționat persoane aflate în stare de vulnerabilitate către așezămintele administrate de inculpat nu diminuează și nici nu exclude răspunderea penală a acestuia.

Astfel, membrii grupării au speculat deficiențele sistemului de asistență socială și medicală, lipsa de coordonare între instituțiile competente și insuficiența mecanismelor de control, dezvoltând relații cu reprezentanți ai unor autorități și profitând de inexistența unor verificări eficiente ale activității desfășurate. Această modalitate de operare nu reprezintă o circumstanță favorabilă inculpatului, ci evidențiază capacitatea acestuia de a valorifica disfuncționalitățile sistemului public de protecție socială.

Faptul că unele instituții nu au identificat alternative viabile pentru protecția persoanelor vulnerabile nu putea acorda inculpatului dreptul de a presta servicii sociale și medicale în afara cadrului legal. Lipsa unor locuri disponibile în sistemul public ori insuficiența serviciilor sociale nu justifică funcționarea unor centre ilegale, nici desfășurarea unor activități pentru care legea impune condiții de autorizare, acreditare și licențiere.

Prin urmare, argumentele reținute de judecător nu susțin concluzia diminuării pericolului pentru ordinea publică, ci, dimpotrivă, confirmă complexitatea mecanismului infracțional și capacitatea acestuia de a se integra și de a funcționa profitând de carențele instituționale.

Mergând pe argumentația uzitată, dacă în activitatea infracțioanală, contribuie, sub orice formă, angajați din cadrul unor instituții/autorități publice, răspunderea persoanei fizice este diminuată în mod considerabil și justificată de eșecul instituțional”, explică anchetatorii în dosarul care va ajunge la Curtea de Apel București.

DIICOT vede „o confuzie” în motivarea eliberării

Anchetatorii DIICOT arată în dosar că „nu poate fi primit argumentul judecătorului de drepturi și libertăți conform căruia deși locațiile administrate de inculpați nu funcționau cu respectarea cadrului legal aplicabil furnizării serviciilor sociale și nu îndeplineau standardele impuse de legislația specifică, persoanele cazate beneficiau de spații amenajate pentru locuire dotate cu paturi speciale, noptiere, grupuri sanitare și televizoare, aspecte care relevă existența unor spații de cazare, de curățenie și igienă corespunzătoare”.

DIICOT contraargumentează notând în contestația lor că „o asemenea motivare confundă condițiile materiale minimale de trai cu serviciile sociale și medicale specializate pe care inculpații le prestau, în fapt, fără a deține autorizațiile și licențele prevăzute de lege. Împrejurarea că persoanelor vulnerabile le era asigurat un spațiu de locuit, hrană ori îmbrăcăminte nu este aptă să demonstreze că acestea beneficiau de îngrijirea adecvată nevoilor lor specifice și nici nu poate compensa lipsa serviciilor specializate impusă de starea lor de sănătate și de gradul ridicat de vulnerabilitate”.

„Mai mult, concluzia instanței este infirmată chiar de propriile constatări, întrucât aceasta reține existența unor deficiențe serioase privind administrarea tratamentului medicamentos, lipsa personalului calificat, insuficiența supravegherii și nerespectarea standardelor obligatorii de calitate aplicabile serviciilor sociale.

Or, este imposibil de admis că persoanele vulnerabile au beneficiat de servicii în acord cu nevoile lor speciale doar pentru că li s-a asigurat cazare, condiții decente de locuit, hrană și haine, dar nu au beneficiat de îngrijire medicală corespunzătoare, nu au beneficiat de personal medical de specialitate, nu li s-a administrat medicamentația adecvată, nu au avut parte de supraveghere permanentă.

Este dificil de conciliat concluzia judecătorului potrivit căreia beneficiarii ar fi primit îngrijiri corespunzătoare cu constatarea că aceștia nu beneficiau de personal de specialitate, de administrarea adecvată a tratamentului și de supravegherea permanentă pe care afecțiunile lor le impuneau.

În cazul unor persoane diagnosticate cu dizabilități psihice severe ori cu alte afecțiuni care presupun asistență permanentă, îngrijirea nu poate fi redusă la asigurarea unor condiții materiale decente de cazare.

Esența serviciilor sociale și medicale constă în acordarea unei asistențe specializate, adaptate nevoilor individuale ale beneficiarilor, prin personal calificat și în condițiile impuse de standardele legale de calitate, cerințe care, potrivit probatoriului administrat, nu au fost respectate în prezenta cauză”, mai scriu procurorii de la crimă organizată.

DIICOT nu cercetează violențe, ci felul defectuos de îngrijire a celor preluați

La un alt capitol din motivarea contestației DIICOT reamintește și punctează clar natura anchetei pe care o instrumentează în cazul căminelor clandestine din Bihor, respectiv felul nelegal în care acestea funcționau, una dintre nelegalității fiind legată de felul efectiv de îngrijire a persoanelor cu nevoi medicale de specialitate.

Astfel, notează DIICOT, „analiza prezentei cauze nu trebuie raportată la existența unor condiții incompatibile cu viața (aspect nesusținut de Ministerul Public), ci la obligația legală de a asigura unor persoane deosebit de vulnerabile servicii sociale și medicale conforme nevoilor lor și standardelor impuse de lege”.

În acest context în motivare sunt inserate punctual diverse discuții și cazurile unde în mod categoric asistența medicală de specialitate era imperios necesară dar a lipsit cu desăvârșire.

„Medicamentația persoanelor cu dizabilități erau administrată de persoane lipsite de orice pregătire medicală sau sanitară, unele dintre acestea neavând nici măcar deprinderi elementare de citire și scriere, fiind în imposibilitatea obiectivă de a identifica corect denumirea medicamentelor, dozele prescrise, intervalele de administrare ori eventualele avertismente privind utilizarea acestora.

În unele situații, se aplicau soluții empirice (spălat cu apă rece, spălat cu oțet etc.).

Persoanele vulnerabile prezentau escare, scabie, leziuni, afte, nu erau pansate la timp sau deloc, dezvoltau răni care intrau în stare de putrefacție sau dezvoltau viermi.

(discuția din data de 15.08.2025, dintre Păcală Delia-Mioara și David Ramona-Viorica. În cadrul discuției, Păcală Delia-Mioara reproșează faptul că nu s-a procedat la aplicarea locală a tratamentului zonelor afectate de scabie.:
PĂCALĂ DELIA-MIOARA: (n.l. neinteligibil se suprapun vocile) …Și a zis că e la 127. Și încă nu i-a (n.l. neinteligibil). A zis amu că nu au râie. Păi n-ați zis voi să le dăm medicamente la bolnavi că au râie !?
DAVID RAMONA-VIORICA : Ba da!
PĂCALĂ DELIA-MIOARA :Na! Că, cică nu e adevărat. Păi zi mă, ți-am zis și alaltăieri să îi ungi! Că ea nu i-o uns că și așa că să îi ungă (n.l. neinteligibil) vorbiți care au râie și numa v-ați uitat la ei. Nu-i treaba mea! Dacă Ramona o zis că au râie și le-am dat medicamente, înseamnă că trebuie să ungi, că nu mă ocup io, că nu mă pricep io pe o parte medicală. Â
DAVID RAMONA-VIORICA : (n.l. neinteligibil)
PĂCALĂ DELIA-MIOARA : Deci (n.l. neinteligibil) de ce nu le-a zis să îi ungă?
(…) PĂCALĂ DELIA-MIOARA : să zică după aia că bolnavii au nu știu ce, dacă io i-am zis de trei zile să îi ungă și ea nu unge doi bolnavi!”, se arată în dosar.

– 17.09.2025, ora 16:35:01, purtată de David Ramona-Viorica cu Prisecariu Ileana, David Ramona-Viorica se interesează cu privire la situația bolnavului … cazat la casa situată în Bicăcel, context în care Prisecariu Ileana afirmă că deși a fost trimis la spital nu i-au fost curățate rănile (PRISECARIU ILEANA: (…) de la Bicăcel? Nu ne-a spus, nu, nu, era a doua zi a zis că trebuie să-l trimită iar la spital să-l curețe că nu l-o curățat nimeni, avea deja viermi era vai și amar.
(…) PRISECARIU ILEANA: Nu, nu, nu, nu, nu. îl trimitea înapoi acum să-l curețe, că acum o văzut că o făcut viermi era mai demult venit. Asta nu știu de când o venit, nu, da totuși cred că o fost o săptămână cam așa. Dacă nu o fi fost și că așa s-au putrezit și dacă o putrezit s-o macerat acolo, era macerat am luat așa grosul. (….)

– discuția din data de 17.09.2025, redată integral în procesul-verbal din data de 29.10.2025, în cadrul căreia Păcală Delia-Mioara îl informează pe Pașca cu privire la faptul că David Ramona-Viorica vrea să îi transmită aspecte referitoare la situația bolnavului de la Bicăcel care are piciorul putrezit, afirmând că în urma intervenției chirurgicale efectuate în cauză, acestuia i-a fost amputat un picior, iar după amputare, nu a mai fost pansat și i-a putrezit acolo tot, carnea putrezâtă zice că îi dezastru.

– afirmațiile făcute de David Ramona-Viorica în discuția din data de 13.11.2025: Că vine fata și-mi spune că de o săptămână nu a primit tratamentul. Tăt îi afte în gură. I s-a sucit limba. Nu mai poate mânca deloc. Îi spun de o săptămână la Sabin. Aaa. Că eu am uitat. Că ăsta n-a avut timp că o fost plecat. Bine că și-a luat fiecare căcat la șuturi. Și ăsta nu poate mânca și nu e nicio problemă că nu i se poate aduce tratamentul. (…)

– discuția din data de 26.02.2026, ora 12:33:58, când David Ramona Viorica solicită intervenția serviciului de ambulanță pentru o persoană în vârstă de 78 de ani care a căzut ”la marginea patului ”cu o zi în urmă și este suspectă de fractură de col femural;

– discuția din data de 08.05.2026, la ora 13:39:46, când MANEA MANUELA VIORICA aflată la postul telefonic, contactează o persoană de sex feminin denumită generic DOAMNĂ, căreia îi relatează că are un pacient la locația nr. 76 cu o „rană foarte mare” pe care vrea să îl trimită la spital.

În cadrul discuției, Manea Manuela Viorica face o serie de afirmații care reflectă starea gravă în care se află beneficiarul: MANEA MANUELA VIORICA: (…) Și vreau să spun că i-am desfăcut rana aia, are o rană mare și e cangrenat peste tot piciorul. Și vreau să zic că se vede acolo înâuntru că are viermi.
(…) MANEA MANUELA VIORICA: Amu l-am curățat îți dai seama, cu penseta, am băgat-o acolo înâuntru în picior, că are găuri mari așa.
DOAMNĂ: Ai stat ceva pe el.
MANEA MANUELA VIORICA: Î?
DOAMNĂ: Ai stat ceva pe el să-i faci!
MANEA MANUELA VIORICA: Am stat vreo jumătate de ceas, și am tot scos viermi de acolo.
DOAMNĂ: Ai săracul…și-l doare!
MANEA MANUELA VIORICA: Da, da, îți dai seama că-l doare.
DOAMNĂ: Î…
MANEA MANUELA VIORICA: Oi vedea și mâine cum o fi, l-oi face eventual și înainte să plec acasă, l-oi mai face o tură. Dar acum cred că i-am ucis, că i-am băgat acolo soluție. (…)”, explică procurorii în documentul de la dosar.

Judecătorul: Instituții publice au dus persoane la familia Pașca

În acest sens, mai scrie instanța, „judecătorul observă că instituțiile publice au fost cele care au facilitat ajungerea beneficiarilor în locațiile administrate de inculpați, vulnerabilitatea persoanelor pretins exploatate fiind cunoscută de autoritățile publice, fără ca acestea să identifice ori să ofere, în concret, alternative viabile de protecție”.

„Această constatare nu conduce la concluzia că activitatea desfășurată de inculpați ar fi fost, prin ea însăși, licită ori justificată și nici nu exclude posibilitatea ca, profitând de această realitate socială, inculpații să fi urmărit obținerea unor foloase patrimoniale prin modalitatea descrisă de acuzare.

Ea demonstrează însă că prezenta cauză nu poate fi analizată exclusiv prin prisma gravității abstracte a infracțiunilor cercetate, fără evaluarea împrejurării esențiale că activitatea desfășurată de inculpați s-a dezvoltat și s-a menținut în timp într-un context în care chiar instituțiile statului apelau la inculpați pentru rezolvarea unor situații pe care nu reușeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituționale”, se arată în motivarea din dosar.

Această concluzie, explică magistratul Albescu, este susținută și de Recomandarea nr. 90/19.06.2025 emisă de Avocatul Poporului, depusă la dosar de apărătorul inculpaților, din care rezultă că, la nivel național, centrele rezidențiale destinate persoanelor adulte cu dizabilități funcționează, în numeroase județe, la capacitate maximă ori se află în proces de restructurare, neexistând locuri disponibile pentru internarea unor noi beneficiari.

Totodată, în același document se reține că, în lipsa unor alternative instituționale funcționale, persoane vulnerabile erau direcționate din unitățile spitalicești către Asociația Dumbrava, fiind evidențiată dificultatea sistemului public de a identifica alte soluții de protecție pentru această categorie de persoane.

Judecătorul vede incapacitatea statului în vorbele lui Pașca

În același sens prezintă relevanță și declarația inculpatului Pașca Viorel-Teodor dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți, acesta susținând că a solicitat în repetate rânduri instituțiilor publice competente să preia beneficiarii aflați în locațiile administrate de el, arătând că, în lipsa unei asemenea preluări, a continuat să îi găzduiască apreciind că alternativa era abandonarea acestora.

Judecătorul nu valorifică această declarație sub aspectul înlăturării suspiciunii rezonabile, însă o apreciază ca relevantă în înțelegerea contextului factual în care inculpatul afirmă că și-a desfășurat activitatea.

În același timp, judecătorul apreciază că evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie realizată prin raportare la întregul material probator administrat în cauză, inclusiv la acele împrejurări care infirmă imaginea unei activități desfășurate exclusiv în condiții degradante.

Astfel, deși locațiile administrate de inculpați nu funcționau cu respectarea cadrului legal aplicabil furnizării serviciilor sociale și nu îndeplineau standardele impuse de legislația specifică, persoanele cazate beneficiau de spații amenajate pentru locuire dotate cu paturi speciale, noptiere, grupuri sanitare și televizoare, aspecte care relevă existența unor spații de cazare, de curățenie și igienă corespunzătoare. De asemenea, persoanelor cazate le erau asigurate, în mod constant, hrană, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale.

Nelegale, dar necesare?

Aceste împrejurări, se arată în motivare, „nu sunt de natură să înlăture suspiciunea rezonabilă și nici concluziile rezultate din celelalte probe privind existența unor deficiențe serioase referitoare la administrarea tratamentului medicamentos, lipsa personalului calificat, insuficiența supravegherii ori nerespectarea standardelor prevăzute de legislația în materia serviciilor sociale, însă relevă că prezenta cauză nu corespunde ipotezei unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană, împrejurare ce diminuează intensitatea pericolului concret pe care l-ar genera lăsarea inculpaților în libertate”.

„Tot astfel, din declarațiile martorilor și ale beneficiarilor rezultă că persoanele decedate erau înmormântate, fiind efectuate demersurile administrative necesare constatării decesului și organizării înmormântării în cadrul cimitirului greco-catolic, împrejurare care, deși nu este aptă să înlăture suspiciunea rezonabilă privind interesul inculpaților pentru ajutoarele de înmormântare, relevă faptul că beneficiarii nu erau abandonați după deces.

Așadar, evaluând ansamblul probelor administrate, judecătorul constată că prezenta cauză nu relevă situația unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană, ci a unor persoane cărora li se asigurau, chiar într-un cadru neautorizat și insuficient raportat la exigențele legale, hrană, cazare, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale, precum și efectuarea formalităților necesare în caz de deces”, mai scrie magistratul Albescu.

Mai reține judecătorul că majoritatea persoanelor aflate în locațiile administrate de inculpați reprezentau persoane fără adăpost, lipsite de sprijin familial ori abandonate de aparținători.

În aceste condiții, fără a minimaliza gravitatea acuzațiilor formulate și fără a aprecia că lipsa autorizării ori nerespectarea standardelor legale de funcționare ar putea fi justificată prin împrejurările cauzei, judecătorul nu poate ignora că alternativa concretă existentă pentru o parte semnificativă dintre beneficiari nu era accesul la un serviciu social autorizat, ci lipsa oricărei forme de protecție instituțională, respectiv revenirea în stradă.

Această împrejurare nu este aptă să înlăture suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor cercetate și nici să justifice eventualele încălcări ale legii penale, însă reprezintă un element factual care trebuie avut în vedere în evaluarea necesității privării de libertate și a intensității pericolului concret pentru ordinea publică.

Probleme majore pentru familia Pașca – GIO sesizat de instanță

„În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că, din ansamblul probelor administrate până în prezent, rezultă indicii suficiente care susțin, la nivelul standardului suspiciunii rezonabile, existența unei structuri organizate, stabile și ierarhizate, în cadrul căreia inculpații au acționat în mod coordonat și cu atribuții prestabilite, pe o perioadă îndelungată de timp.

Astfel, probele administrate relevă că activitatea desfășurată în cadrul locațiilor administrate de inculpatul Pașca Viorel-Teodor nu avea un caracter ocazional, ci presupunea existența unei organizări interne, a unei repartizări constante a atribuțiilor și a unei colaborări permanente între membrii implicați în administrarea locațiilor și gestionarea beneficiarilor.

În acest sens, din analiza efectuată anterior rezultă că inculpatul Pașca Viorel-Teodor exercita atribuțiile decizionale privind funcționarea întregului mecanism, în timp ce inculpata Păcală Delia-Mioara coordona activitatea curentă desfășurată în locații, menținea legătura cu instituțiile publice și unitățile medicale și supraveghea activitatea personalului.

Totodată, inculpații Pașca Florica, Pașca Daniel-Sabin, Pașca Abel-Timotei și Pașca Viorel-Emanuel exercitau, potrivit probelor administrate, atribuții distincte privind administrarea unor locații, gestionarea formalităților administrative și bancare, obținerea prestațiilor sociale, administrarea documentelor beneficiarilor ori acordarea unui sprijin administrativ și logistic activității desfășurate.

Judecătorul observă că atribuțiile exercitate de inculpați se completează reciproc, iar interceptările telefonice, declarațiile investigatorului sub acoperire, declarațiile martorilor și celelalte mijloace de probă relevă existența unei colaborări permanente între aceștia, a unui circuit decizional bine conturat și a unei subordonări funcționale față de inculpatul Pașca Viorel-Teodor, deciziile importante fiind luate de acesta și puse în executare de ceilalți participanți, potrivit rolului concret exercitat de fiecare.

De asemenea, caracterul repetitiv al activităților desfășurate, durata îndelungată a acestora, existența mai multor locații utilizate pentru adăpostirea beneficiarilor, precum și repartizarea atribuțiilor între participanți constituie elemente care susțin, în această etapă procesuală, existența unei structuri organizate, iar nu a unor acte izolate sau ocazionale”, se mai arată în documentul de la dosar.