Cum se poate scăpa de chelie

Publicat: 22 04. 2017, 18:17
Actualizat: 01 10. 2018, 17:36

Fiziologia firului de păr are trei faze: Anagen în care sunt prezenți 85% din foliculii piloși, iar firele de păr cresc cu până la un centimetru în 28 de zile, Catagen, în care creșterea părului este stopată, Telogen, în care se pierd, în mod normal, aproximativ 100 de fire de păr în fiecare zi. De aceea, faptul că rămân câteva fire de păr pe pieptene sau la spălare nu ar trebui să fie întotdeauna un motiv de îngrijorare.

„Alopecia intervine atunci când constatăm pierderea firelor de păr dintr-o anumită zonă a scalpului, problemă care poate fi de mai multe tipuri. Alopecia cicatriceală implică pierderea permanentă a foliculilor piloși, proces ireversibil, în timp ce alopecia necicatriceală poate fi rezolvată, în stadiu incipient, dar rămâne definitivă, în stadiu tardiv. Alopecia necicatriceală se împarte și ea în mai multe subtipuri: adrogenică, prezentă la 95% dintre bărbații cu alopecie, cu efluviu telogen, care afectează femeile, și areată, care apare numai pe anumite zone ale scalpului și afectează mai mult bărbații. Pentru fiecare formă de alopecie, medicina modernă enunță o cauză probabilă, cele mai întâlnite teorii fiind legate de ereditate, factorii endocrini sau nocivi din mediul înconjurător”, explică Dr. Lucian Russu, medic dermato-venerolog, în cadrul clinicii Bioderm.

Deși nici femeile nu sunt ocolite de această problemă, alopecia afectează mai mult bărbații, în cazul acestora presupunându-se că un produs secundar al sistemului endocrin – dihidrotestosteronul (DHT) – se acumulează la nivelul foliculilor piloși, reducând fluxul sanguin și aportul de oxigen și nutrienți. Astfel, foliculul se atrofiază, iar firul de păr devine din ce în ce mai subțire și mai fragil și apar zone din ce în ce mai extinse de scalp fără păr.

Implantul, ineficace în cazul pierderii difuze de păr 

Până acum câțiva ani, tratamentul alopeciei se făcea doar cu câteva medicamente, care acționau local, dar care produceau iritație și aveau și alte inconveniențe, atrage atenția medicul dermatolog. „Chirurgia estetică, pe de altă parte, prin care se poate face implant în zonele cu alopecie, este încă o opțiune foarte scumpă”, adaugă Dr. Lucian Russu.

Pacienții care suferă de alopecie pot apela acum la sedințele cu laser, o metodă științifică (aprobată de Agenția Americană a Medicamentului și Alimentului). Laserul stimulează creșterea părului în cazul persoaneor care suferă de alopecie, dar care încă mai păstrează foliculi de păr. Acesta emite o lumină roșie de joasă intensitate, cu o lungime de undă de 650 nm, care nu produce senzație de disconfort sau durere. „Lumina pătrunde la aproximativ 4 mm în profunzimea pielii. Printre efectele benefice ale tratamentului se numără stimularea metabolismului celular și a  circulației la nivelul scalpului, stimularea regenerării celulare și accelerarea proceselor de vindecare tisulară”, adaugă medicul dermatolog.

Potrivit protocolului de tratament stabilit de specialiștii americani, sunt necesare aproximativ 50 de ședințe în cursul unui an. O ședință durează 20-30 de minute, timp în care pacientul stă sub aparatul care acoperă întreaga arie a scalpului. La doar trei luni de tratament, se observă stoparea pierderii excesive părului, apoi, la 4-5 luni de tratament, părul existent devine mai gros și vizibil mai sănătos.

Cui îi este recomandat tratamentul cu laser

1.Barbaților între 18 și 65 de ani, cu păr subțiat sau alopecie reversibilă;

2. Femeilor între 20 și 70 de ani, cu păr subțiat sau pierdere difuza a părului;

3. Barbaților care nu vor sa apeleze la chirurgia estetică;

4. Bărbaților aflați într-un stadiu precoce de cădere a părului;

5. Bar­baților care mai au păr de tip vellus (smocuri de par sub­țire, nepigmentat);

„Laserul este contraindicat în cazul pa­cienților care suferă de glaucom, cataractă, dezlipire de retină, fotosensibilitate oculară. În același timp, lungi­mea de undă a laserului are contraindicații pentru per­soanele cu boli sistemice (lupus), infecții active cu herpes, infecții cutanate bac­teriene, sensibilitate cutanată sau tulbu­rari neuropsihice”, atrage atenția Dr. Lucian Russu.