Curcubeul, ”minunea” pe care omenirea a explicat-o abia în urmă cu 300 de ani
Curcubeul era numit în latină „arcus pluvius”, iar vechii greci și romanii credeau că acest „arc al ploii” este legătura făurită de zeița curcubeului, Iris, între muritori și zei.
„Iris” în limba greacă însemna „cerc colorat” și cuvântul era folosit de asemenea pentru a desemna irisul ochiului sau cercul colorat de pe coada unui păun. De la zeița Iris provine și numele florii de iris, al elementului chimic „iridium” sau cuvântul „iridescent”=”care își schimbă culorile”.
Pentru poetul grec Homer (în „Iliada”) curcubeul avea o singură culoare și anume violet, în timp ce filosoful Xenofan din Colofon insista că avea trei culori: violet, galben și roșu. Aristotel este de acord cu Xenofan, în lucrarea „Meteorologica”: „Curcubeul are trei culori, acestea trei și nu altele.”
Până în secolul 17, atunci când a fost explicat științific, fenomenul natural era o minune cerească atribuită divinității și în toate culturile există mituri și credințe despre curcubeu.