De unde provine expresia „a bate în lemn”

 

Prima dintre ele spune că datează încă din Antichitate, fiind întâlnit la majoritatea culturilor păgâne, de pe teritoriul actual al Irlandei până în India.

 

În aceste comunități precreștine, exista credința că spiritele naturii locuiesc în interiorul arborilor, ceea ce a făcut ca ei să fie venerați și incluși într-o mulțime de ritualuri. Se credea că cel care bate în scoarța copacului cere ajutorul spiritului care locuiește în el și beneficiază de protecție.

 

În Asia, bătutul în lemn era un mesaj transmis zeilor pentru ca aceștia să-l protejeze pe stăpânul unei case îndestulate de invidia oamenilor capabili să-i distrugă bunăstarea.

 

Irlandezii, de exemplu, considerau că astfel pot aduce mulțumiri spiridușilor pentru norocul de a nu fi atinși de răspândirea răului, de care aceștia se ocupau, în credința populară.

 

În alte credințe păgâne, credincioșii se rugau la copac, precum la o icoană. Pentru ei, copacul era sacru, pentru că putea crește singur, se înălța fără să-l ude cineva la rădăcină și ajungea să domine oamenii aflați la baza sa. Copacul era zeul suprem. A bate în lemnul copacului era un mod de comunicare cu zeii, de a transimte o rugă. Iar dacă zeii nu voiau să le-o asculte, atunci credeau că aceștia vor transmite tot prin copac furia lor. Ea se va dezlănțui pe vreme de furtună, prin intermediul fulgerelor.