Explicația incredibilă pentru care Marlon Brando a refuzat Oscarul
În anii 1960, cariera lui Brando intrase pe o pantă descendentă. Cele două filme în care apăruse anterior, „One-Eyed Jacks” și „Mutiny on the Bounty” au fost un eșec total în box office, iar unii critici au fost chiar de părere că „Mutiny” urma să marcheze sfârșitul epocii de aur a Hollywood-ului. Mai rău, însă, zvonurile despre comportamentul său răzvrătit îl transformaseră într-unul dintre cei mai indezirabili actori din industrie. Cariera sa avea nevoie să fie salvată, iar „The Godfather” („Nașul”) a fost motorul principal. Filmul l-a propulsat din nou în lumina reflectoarelor și, printre toate starurile marelui ecran din acele vremuri – Michael Caine, Laurence Olivier, Peter O’Toole -, Brando a devenit favorit la premiul Oscar pentru Cel mai bun actor.
În ajunul celei de-a 45-a ediții a Premiilor Academiei, însă, Marlon Brando a anunțat că va boicota ceremonia, trimițând-o în locul său pe Sacheen Littlefeather, o actriță mai puțin cunoscută, președintele Comitetului Național de Imagine a Amerindienilor.
În seara zilei de 5 martie, atunci când Liv Ullman și Roger Moore au citit numele celui căruia i se acordase distincția pentru Cel mai bun actor, privirea tuturor a căzut asupra femeii în rochie tradițional apașă, al cărei păr negru și lung i se întindea pe umeri pe măsură ce urca scările.
Moore i-a înmânat premiul, iar femeia l-a arătat sălii pline, s-a prezentat și a spus: „Îl reprezint în această seară pe Marlon Brando, iar el m-a rugat să vă spun că, din păcate, nu poate accepta acest premiu care i s-a oferit într-un mod atât de generos. Iar motivul pentru această atitudine este tratamentul aplicat amerindienilor de către industria contemporană a filmului”.
Mulțimea a amuțit, iar tânăra s-a uitat în jos și și-a cerut scuze. Ulterior, câțiva dintre cei prezenți au început să aplaude și au încurajat-o, iar Littlefeather a continuat să „implore” ca apariția sa să nu fie privită drept o intruziune și a transmis că speră ca în viitor se vor întâlni „pe carea iubirii și a generozității”.
În 1973 amerindienii nu aveau, practic, niciun fel de reprezentare în industria filmului și erau folosiți mai ales ca dubluri. Aceștia nu doar că erau neglijați sau înlocuiți în filme de actorii albi, ci erau tratați și cu lipsă de respect, iar faptul că Brando a aflat aceste lucruri i-a schimbat părerea despre breasla cinematografică.
În ziua care a urmat ceremoniei, New York Times a publicat în întregime declarația lui Littlefeather, pe care aceasta n-a putut s-o susțină până la final din cauza constrângerilor de timp, iar Brando și-a exprimat susținerea pentru mișcarea amerindiană. Acesta a scris: „comunitatea filmelor artistice este responsabilă pentru degradarea imaginii indienilor și pentru bătaia de joc la adresa lor, descriind-o ca sălbatică, ostilă și rea. Este și așa suficient de greu pentru copii să crească într-o astfel de lume. Atunci când copiii indieni își văd rasa portretizată astfel în filme, mintea lor suferă răni care sunt extrem de greu de anticipat”.