La un an după ce a obținut Oscarul pentru cel mai bun film, un regizor de culoare a susținut, în sfârșit, discursul de acceptare. „Să fie un simbol, un moment de meditație”

Gala Premiilor Oscar din 2017 a reprezentat un moment important în istoria cinematografiei și datorită unei gafe antologice.

Dincolo de gafa de la Oscaruri, în urma căreia producția „La La Land” a fost declarată „cel mai bun film”, deși premiul aparținea lui „Moonlight”, faptul că un asemenea film a obținut potul cel mare a reprezentat un moment istoric în sine, scrie independent.co.uk.

„Moonlight” a fost primul câștigător al Oscarului pentru cel mai bun film care a orbitat în jurul unui personaj gay.

Momentul pierdut în confuzie l-a privat pe regizorul Barry Jenkins de discursul acceptării marelui premiu. În cadrul Festivalului South by Southwest, artistul de culoare a vorbit despre filmul „Moonlight”.

„Tarell (Alvin McCraney) și eu suntem Chiron. Suntem acel băiat”, a declarat Jenkins. „Când te uiți la „Moonlight”, nu ai crede că un băiat care a crescut așa și acolo va crește și va face un film de Oscar”.

„Am spus asta des, mi-am impus unele limite, mi-am ignorat visul. Nu voi, nu altcineva – ci eu”.

„Pentru toți cei care se văd pe ei înșiși în noi, vreau ca acest lucru să fie un simbol, un moment de meditație, care să te determine să te iubești mai mult. Asta va face diferența între visare și, în accepțiunea Academiei, realizarea visurilor, pe care până acum le-ai ignorat”.

„Vreau să vă spun ceva despre zidurile din cărămidă. Am trecut peste multe asemenea ziduri, pentru a fi aici. Am realizat de abia acum că despre asta a fost vorba. Am privit înapoi și am văzut că sunt prieteni care rămân de partea cealaltă a zidului. Este un lucru cu gust dulce-amărui”, a mai spus Barry Jenkins.

În timpul procesului de dezvoltare, structura ambițioasă a lui „Moonlight”, în care trei actori trebuiau să joace același personaj, a fost catalogată drept o „sinucidere a carierei”. Riscul l-a răsplătit însă pe Jenkins.

„Moonlight” nu s-a descurcat bine pentru că sunt eu special”, a spus Jenkins. „Este un lucru care s-a întâmplat. Trebuie să continui munca”.

„Dacă am plâns în acea seară, nu a fost datorită Oscarului pentru cel mai bun film”, a mai spus Jenkins. „Am plâns pentru că mi-am suprimat prea mult timp acest vis”.