Secretul Lunii, descoperit de cercetători
Satelitul natural al Pământului nu este perfect sferic, ci ușor aplatizat. Luna este, de asemenea, deformată printr-o ușoară proeminență pe fața sa vizibilă și o alta pe fața sa ascunsă.
Echipa cercetătorului Ian Garrick-Bethell (Universitatea California din Santa Cruz) explică această formă particulară prin „efectul de maree”, forțele gravitaționale exercitate de Terra în timpul copilăriei Lunii, în urmă cu 4,4 miliarde de ani.
Sistemul solar s-a format în urmă cu circa 4,5 miliarde de ani. Potrivit teoriei admise în prezent de cercetători, Luna a apărut în urma unei coliziuni masive suferite de Terra, care la rândul ei abia se formase.
Potrivit cercetătorilor, primele forțe gravitaționale exercitate de Terra, pe atunci aceasta fiind mai apropiată de Lună, au încălzit în mod inegal suprafața Lunii, pe când aceasta plutea pe un ocean de roci în fuziune. Fenomenul i-a imprimat Lunii forma sa ușor alungită, ca o lămâie.
Ulterior, în timp ce Luna se răcea, aceleași forțe au deformat exteriorul Lunii, modelând cele două proeminențe.
Același efect de maree a sincronizat mișcarea de rotație și evoluție a Lunii în așa fel încât astăzi pământenii văd mereu aceeași față a satelitului.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii americani au analizat topografia Lunii, făcând abstracție de uriașele sale cratere, care, potrivit acestora, au apărut mai târziu. Ideile din spatele noii teorii au fost inspirate inițial de procesul de transformare prin care trece Europa, satelitul lui Jupiter, care ascunde un ocean lichid sub suprafața sa de gheață. Mareele de pe Jupiter acționează asupra crustei de gheață a Europei și, provocând o încălzire a acesteia, îi sculptează forma.
Cercetătorii spun că același lucru i s-a întâmplat Lunii.
Autorii noului studiu spun că înțelegerea motivelor pentru care Luna are această formă poate ajuta la descifrarea unui mare număr de fenomene geologice care au avut loc după formarea acesteia. De exemplu, numai fața vizibilă a Lunii prezintă uriașe câmpii vulcanice.
La nivel global, înțelegerea proceselor prin care a evoluat Luna ar putea ajuta la înțelegerea fenomenelor care pot acționa asupra altor corpuri din Sistemul solar.
Luna se află la o distanță medie de Terra de 384.000 de kilometri și se îndepărtează aproximativ 3,8 centimetri pe an. Circumferința sa la ecuator este de 10.920 de kilometri, de 3,7 ori mai mică decât cea a Terrei (puțin peste 40.000 de kilometri).