Valentin Uritescu: Obiceiurile de Crăciun o să dispară și noi vom rămâne cu viața asta virtuală
Actorul Valentin Uritescu a declarat, pentru MEDIAFAX, că atmosfera sărbătorilor de iarnă din copilărie era una extraordinară, se făceau pregătiri respectând un „pachet de reguli sfinte, din neam în neam moștenite”, dar în prezent s-au pierdut obiceiurile simple de Crăciun care înnobilau omul.
„Înainte de Crăciun, în satul meu, Vinerea, de acolo din județul Alba Iulia, erau pregătiri frumoase, totul era extraordinar de frumos”, își amintește Valentin Uritescu.
Actorul spune că bucuria sărbătorilor de iarnă era resimțită din plin de toată lumea. „De la copil până la om matur”.
De asemenea, Valentin Uritescu spune că postul Crăciunului făcea parte din pregătirile specifice pentru această sărbătoare. „Nu prea îl țineam, dar ne conformam, să ne obișnuim și cu răbdare și cu un fel de opreliște a poftelor”, spune actorul.
În perioada premergătoare Crăciunului, toată lumea era ocupată cu treburile gospodărești, astfel încât, la final, totul „să strălucească”. „Nu pot să spun câtă nebunie era pe capul nostru. Toate lucrurile trebuiau să strălucească”, declară actorul.
Totodată, bradul de Crăciun nu trebuia să lipsească din casă, așa că Valentin Uritescu împreună cu tatăl său mergeau la pădure să aducă brazi. „Plecăm la munte, la Comarnic, (…) de acolo veneam cu bradul”, spune acesta.
Actorul își amintește și de o întâmplare mai puțin plăcută, când au fost prinși de milițieni, care i-au dus la secția de poliție. „O întreagă nebunie era cu bradul, pentru că ieșeau polițiștii, milițienii, să-i prindă p’ăștia care veneau cu bradul. Venam noaptea, îi aduceam pe râu să nu ne prindă ăia, dar odată ne-au prins cu 12 brazi. (…) Ne-au dus la poliție, dar în cele din urmă ne-au dat voie să plecăm”.
Deși terenul aparținea familiei, milițienii îi acuzau că „fură de pe proprietatea statului”.
O altă tradiție frumoasă de care își amintește Valentin Uritescu este colindatul pe la casele oamenilor. „Plecam cu colindele cu vioara. Era mare de tot și eu eram copil. De abia o scârțâiam. Și am învățat să cânt «Trei păstori». Era o nebunie, dar mergeam numai la neamuri. Ne dădeau nuci, ne dădeau colaci”, își amintește actorul.
De asemenea, Valentin Uritescu spune că, în vremea copilăriei sale, „sărbătorile se întâmpinau cu anumite reguli”. „Erau slujbele la biserică. Era o curățenie și o pregătire pentru Crăciun… pentru că era sărbătoarea familiei. Porcul era tăiat, curățenie peste tot”, spune actorul. „Un pachet de reguli sfinte, din neam în neam moștenite, care se respectau cu strictețe și-ți trezeau în suflet bucuria aia pe care o simți după ce ai muncit”, mai spune Valentin Uritescu.
În plus, actorul vorbește despre bucuria aceea pe care o simți când îi mulțumești lui Dumnezeu pentru că toate sunt la locul lor, „podul e plin cu fân, boii sunt sătui, cămara e plină cu de toate”, mai spune actorul.
„Venea seara de Ajun. După ce mergeam la colinde, veneam acasă. Bradul era aprins. Era o atmosferă extraordinară, familiară. Ușa la teracotă era deschisă, teracota era plină cu jar și dedesubt, în cenușă, învelite în hârtie, se frigeau bucățile de cârnați”, declară Valentin Uritescu.
Întrebat dacă, în prezent, Crăciunul mai are aceeași semnificație ca odinioară, Valentin Uritescu a spus: „Poate doar la țară și poate doar în Moldova, în Maramureș și, la noi, în Ardeal, poate și prin alte părți. Dar s-au pierdut aceste obiceiuri simple care înnobilau omul”.
De asemenea, Valentin Uritescu spune că și în copilăria sa se mergea cu colindele, cu plugușorul, ca acum, „dar nu începeam cu trei săptămâni înainte să sunăm pe la ușile apartamentelor”. „Erau niște reguli. S-ar putea să mai fie aceste obiceiuri ținute, dar pe zi ce trece, pe ani ce se scurg, ele vor dispărea și noi vom rămâne cu viața asta virtuală”, spune actorul.