Liniştea de după furtună

Ne-am trezit, iată, e luni, am reuşit să depăşim cu bine un sfârşit de săptămână cel puţin complex, în care sâmbătă era primăvară, cu soare destul pe cer şi cu copii alergând prin marile parcuri ale oraşelor, iar duminică, în multe zone din ţară, se făcuse la loc iarnă. Iarna din aprilie durează, însă, puţin. Un strop de ninsoare, cât să ni se deruleze în minte o poezie de dragoste şi tot un strop de dor, un pic de frig, cât să încercăm să reparăm fermoarele de la gecile care credeam că nu ne mai trebuie în acest anotimp plin de muguri pregătiţi de un nou îngheţ. Şi, poate, de un final de poveste care vine mult prea repede în roman.

Şi, totuşi, în viaţa aceasta a noastră – şi nu doar în ţara aceasta a noastră – nimic nu e sigur. Nimic nu e bătut în cuie. Certitudinile sunt cele mai rare dintre toate cele care se întâlnesc greu la drumul mare. Ce pare că ni se va întâmpla mâine e doar o umbră a realităţii care ne aşteaptă.

SOCIAL Turiști blocați în telescaun, la Straja, la două zile de la deschiderea sezonului de schi în stațiune

16:57

ULTIMA ORĂ Prima reacție a ministrului Justiției după moțiune: Orice analiză rațională asupra justiției să plece de la date și fapte concrete

16:56

Iar nouă nu ne rămâne decât şansa adaptării. O şansă dintr-o mie de încercări. Ratăm şansa? Mai pierdem o zi, din sacul tot mai gol cu zile pe care îl cărăm în spinare.

În rest, unii dintre copii se apropie de Săptămâna Altfel. Săptămâna din planul educaţional anual în care cei mici sunt puşi în alte situaţii decât în mod obişnuit, în care se promovează, înainte de alte valori importante, dreptul la cultură, la artă, socializarea între cei mici, activităţile extracurriculare care să le îmbogăţească spiritul de echipă. Cel puţin asta scrie pe internet…

Am mai scris despre nelămurirea aceasta a mea la un moment dat, dar, cum nimic nu s-a schimbat, fac apel la obiceiul nostru – aproape al tuturora – de a uita chestiuni importante şi mai spun o dată: cum să se organizeze coerent Săptămâna altfel, dacă statul nu are un buget pus la dispoziţie pentru ca învăţătorii să îi poată duce pe copii să facă ştiu eu ce alte activităţi decât cele care se fac, în mod normal, la şcoală? Sau, dacă statul nu are bani de dat pentru un astfel de scop, care e coerenţa în interdicţia, impusă tot de ministere şi ministeraşi, care prevede că învăţătorii nu au voie să ceară de la părinţi niciun fel de fond, pentru excursii, vizite la teatre, muzee şi aşa mai departe?

Plus că orice excursie sau orice drum mai lung de o stradă şi trei bulevarde aduce după sine închiriere de microbuz sau de autocar. Altfel, cum să conducă şi să protejeze o singură doamnă învăţătoare peste douăzeci de copii, pe trotuare înguste şi pe treceri de pietoni nesemaforizate?

Absurdul continuă. Absurdul nu se opreşte niciodată. La fel ca furtunile. Dar, după furtuni, vine şi un val de linişte. La fel şi după Săptămâna Altfel? Aşteptăm liniştea. Ce puţin am învăţat să ne mai dorim, după ce ne-a trecut jumătate din viaţă aşteptând să atingem idealuri de excepţie şi să scriem cea mai frumoasă poezie scrisă vreodată. Ce puţin!

Citește și:

Boli fără leac pe stoc

Dacă ar mai conta și cultura…

Ziua Prințesei

Dărâmați „statuia” Popovici!

După ce se ridică şi ceaţa…