Ăsta de care o fi?

Ăsta de care o fi? Unul dintre cei care au votat cu Nicușor Dan? Ori dintre aceia care vor ștampila totdeauna anti NicuȘoricu? Trecem pe stradă, întâmplător prin capitala aproape falimentară, condusă excepțional, de mai bine de cinci ani încoace, și ne uităm stânga-dreapta, în încercarea de a afla care dintre cei care se apropie de noi sunt dintr-o tabără și care din cealaltă. Care dintre aceia care stau acum la semaforul roșu de pe bulevard au mers la urne și care au stat acasă, ridicând din umeri și sperând ca alții să facă alegerea, sau socoteala, corectă în locul lor.

Ăsta de care o fi? Vreunul dintre cei care au votat cu George Simion? Ori direct cu Călin Georgescu, încă de pe vremea în care nu era clar care e unul și care e celălalt, pe vremea alegerilor anulate și ale unui tur întâi care a devenit poveste?

JUSTIȚIE Surse: Criza la CCR va continua și luni: cum a fost ignorată o obligație legală clară în dosarul pensiilor magistraților

20:12

VIDEO Cod roșu de viscol pe Transalpina. Nu mai e permisă urcarea de la Novaci la Rânca, pe DN 67C: „Dacă doriți să coborâți, vă rugăm să o faceți acum”

19:00

Trecem, pe același bulevard, și, judecând superficial, după hainele omului, după gesturile mărunte, după cum se apleacă să se lege la șiret sau se îndreaptă de spate ca după o noapte nedormită, încercăm să aflăm. Care e unul, care e celălalt.

De multă vreme, nu am mai simțit oamenii din jur, țara din jur și din noi, adică pe toate atât de împărțite. Sunt două tabere acum pe stradă, un fel de război a început înainte ca bombele să fie detonate cu zgomot, foc și lipsă de speranță. Între cele două tabere despre care v-am vorbit, există și a treia. Ca totdeauna. Între stânga și dreapta – luate nu politic, neapărat, ci analizate ca direcții de orientare – apare linia de centru. A treia direcție.

Mai sunt, pe același bulevard, aceia care n-au votat la alegerile de săptămâna trecută nici cu unul, nici cu celălalt. Și se văd acum obligați, de niște rezultate care surprind pe mulți, să aleagă. Dar va merge, și de data asta, cu răul cel mai mic? Sau situația a devenit atât de neclară, încât ne temem că în spatele răului cel mai mic stau niște prăpăstii din care nu se mai poate ieși?

Dar până ne lămurim noi, până terminăm de traversat bulevardul, la Vatican, chiar astăzi, se întrunește Conclavul care ni-l va da, în câteva zile, pe noul Papă. Dacă îmi aduc aminte bine, și în 2013, în martie 2013 mai exact, fumul alb a ieșit în inima catolicismului tot într-o zi de miercuri. Cum e și azi. Lucram atunci la următorul număr al revistei „Flacăra lui Adrian Păunescu”.

Ceea ce fac și acum, scriindu-vă, însă, spre deosebire de primăverile mai bătrâne cu doisprezece ani, la prima oră a dimineții, gândul. Așteptăm, așadar, vești de peste tot și fel de fel de analize, făcute de aceia care cu asta se ocupă și către acest subiect își dedică existența, pentru a înțelege, la cald, încotro va merge Biserica Catolică în următorii ani, cine și cum o va conduce. Și cine și cum va înțelege credința, indiferent de religii și porunci.

Că despre drumul nostru, al românilor, nu cred că ne mai poate spune nimeni mare lucru. Nici azi, nici pe 18 mai, când vom sta iarăși la semafor și vom privi în jur, întrebându-ne: ăsta de care o fi?

Citește și:

Noi am fost mai mulți ca voi!

Cât suntem de fragili!

De sărbători nu se moare!

În aşteptarea fumului alb

Învierea n-a fost pentru toţi