Dărâmați „statuia” Popovici!

Înțeleg că acum marea problemă a României – desigur, și a românilor „adevărați” din România – este mașina pe care sportivul David Popovici și-a permis să și-o achiziționeze, din bani personali, câștigați cu mintea și cu corpul său, cu diminețile care îi încep de pe la 4, 5, de când e nevoie să se trezească, pentru a ajunge la antrenamentele nesfârșite, pentru a mânca tot ceea ce are nevoie pentru performanță reală, pentru a se odihni apoi și a începe tot din același punct.

Când David Popovici câștiga medalii de aur la Olimpiadă și când auzeam imnul țării, însoțit de tricolorul roș-galben-albastru, ne plăcea de el, așa-i? Sportiv așa deștept nu mai avuseserăm, cei mai mulți îi apreciau și discursurile sociale, politice, care puneau accent pe marile probleme ale infrastructurii sportive din România, care ridicau semnale de alarmă cu privire la educația care se dă copiilor noștri, cei mai mulți dintre ei nici măcar nefăcând cum se cuvine orele de sport la școală. Banalele ore de sport de la școală!

TRAGEDIE Accident grav la o trecere la nivel cu calea ferată. Un tren a lovit un autoturism, iar șoferul nu a mai putut fi salvat

08:53

FLASH NEWS Al doilea suspect a fost arestat pentru uciderea fostului ministru britanic, Ann Widdecombe

08:46

Până și cei mai răi dintre cei răi, cei mai duri dintre cei duri îl ridicau în slăvi pe Popovici, îi puneau discursul sus, să fie auzit de toți cei care au urechi să audă și minte să învețe, făceau reel-uri peste reel-uri din cuvintele lui și ajungeau la milioane de vizualizări cu ideile tânărului altfel. Tânărului fără pretenții, care a reușit singur. Acum, David Popovici i-a dezamăgit. Din banii pe care i-a câștigat în cariera sa și, cu siguranță, din toate contractele conexe care îi însoțesc evoluția – mă refer aici la contracte de reprezentare, de publicitate și așa mai departe – își cumpără mașină de 120.000 euro. După ce, citeam, acum două luni spunea că e băiat modest și că preferă să umble cu metroul și cu mașini simple, care nu atrag atenția. Așa, și?

Păi de ce ne-a mințit, domne?, întreabă lumea. Cu ce v-a mințit? Spunea, tot acum, că s-a convins că merită acest răsfăț, al unei mașini care costă cât un apartament cu două camere în București. Și dacă e așa? Un băiat modest, care, ca orice tânăr informat, iubește tehnologia, mașinile și, poate, Formula 1, decide că a venit momentul să facă un gest – unii ar numi-o nebunie frumoasă – pentru el și doar pentru el.

Credeți că nu merita? Sau, ca să fiu mai clară, chiar aveți sentimentul că un om ca Popovici (sau ca Năstase sau ca Hagi sau ca Nadia) e dator vreodată, cuiva, cu o explicație pentru ceea ce face, pentru ceea ce își cumpără sau nu, pentru ceea ce mănâncă la cină și bea de Revelion?

Atât de paranoici am devenit – sau au devenit!, încât să ne băgăm în viețile oamenilor, să ne mai dăm și cu părerea, să ne apucăm chiar să criticăm, dacă vreunul mare din jurul nostru face altceva decât am fi făcut noi (rămași tot mici!) în situații asemănătoare? Dar dumneavoastră, care aruncați cu pietre acum în David Popovici, știți ce mașini au oamenii cu adevărat bogați ai României? Ce Rolls Royce-uri, ce Maybach-uri? Știți ce mașină conduc mulți dintre politicienii care au în grijă țara? Știți ce luxuri își permit aceia care nu au nicio performanță notabilă în CV?

Ah, nu contează! Popovici era băiat modest, #metrou, de asta ne plăcea de el. De asta erau bune medaliile lui de aur, argint sau bronz. De asta eram fericiți că performanța în România nu a murit de tot, deși nu există, de exemplu, o piscină olimpică făcută ca la carte unde cei mai talentați să aibă loc să se antreneze fără griji. Deși nu există nici terenuri de tenis pe care ai noștri să poată antrena pașii pe iarbă! Deși nu avem nimic de oferit acelora puțini care au ambiție, talent și, uneori, geniu!

Dați-l jos, deci, de pe piedestal pe David Popovici! Lăsați-l să coboare în Porsche-ul pe care nu l-a luat nici din banii mei, nici din banii dumneavoastră, nici din bani furați de prin conturi secrete! Dărâmați-i statuia! Scoateți-vă medaliile lui de la gât! Vă vor sugruma! Dacă nu i-a plăcut în mașina veche de 10 ani, dacă nu a mai vrut nici cu autobuzul sau troleul, dacă nu s-a mulțumit, obraznicul!, nici cu Jeepul primit de la Ion Țiriac, nu merită respect de la noi pentru tot ce a oferit țării prin munca sa! Nu merită respect, nu! Doar cei care latră acum merită aplauze. Ca de obicei! Aplauze, deci!

Citește și:

Amalgam de definiții

Aplauzele lui Duckadam

Ce s-a ales (de noi)

Viața după sondaje

Copilul meu s-a supărat pe Dumnezeu