Și bolnavi și flămânzi
Recenta numire a lui Cristian Popescu Piedone în fruntea ANPC (Agenția Națională pentru Protecția Consumatorului) a atras nenumărate reacții. Cum altfel, când e vorba de un nume care a atras, de-a lungul anilor, fel de fel de comentarii, și pro și contra, după ce mandatele sale din fruntea diverselor instituții au lăsat în urmă și fapte bune evidente și controverse elucidate într-o singură și neclară direcție?
Oricum ar sta lucrurile, Piedone face iarăși revoluție în industria alimentară. A închis nenumărate fast-food-uri din centre comerciale celebre, unde oamenii obișnuiesc să meargă cu prieteni și familie și să plătească destul de mult pentru o bucată de pește care li se pare de calitate.
Ba chiar a dispus închiderea unor mari supermarketuri, care au fost găsite cu produse expirate, neconforme, cu tăvi de depozitare pline cu mucegai sau cu plase de fructe din care lipseau zeci de grame de produs. Totul, cu scandal, totul, cu pumnul în masă.
Frica pe care o reintroduce Piedone în rândul comercianților care, se pare, nu mai au niciun fel de scrupul cu privire la alimentele pe care le vând la prețuri mari acelora care n-au instrumente să se apere, nu poate fi până la capăt un demers inutil. Nu-i bine ca uleiul în care se prăjesc cartofii să fie schimbat mai des și copiii care cer la final de săptămână mâncare de la un oarecare donalds să poată primi, măcar, un produs care să nu le pună în pericol imediat sănătatea? Nu-i bine ca fileul de pește pentru care plătim zeci de lei la magazin să nu aibă în el resturi aproape mucegăite și să se poată prepara acasă, în condiții decente, pentru o cină de sâmbătă seara civilizată?
Controlul șefului ANPC a ajuns în spitale. Acolo, tristețea și mai mare. Și bolnavi și flămânzi oamenii noștri ocoliți de noroc. S-au găsit mai peste tot pe unde s-a intrat până acum porții cu aproape 30% mai mici decât scrie în recomandările bolnavilor și, pe deasupra, condiții de igienă departe de normalul la care tânjim degeaba.
Dacă se va continua cu aceste verificări în spitale, ar fi indicat să se mai îndrepte și alte grave erori, nu doar cele alimentare, despre care auzim când de-ai noștri, apropiați, ajung să se plângă de caserolele sparte și aproape goale pe care le aruncă parcă din mers infirmierele care nu mai au răbdare pentru atât de multă boală, pentru atât de multă moarte.
Ar fi indicat să se aprindă lumina în marile și micile spitale din țara aceasta pe care se pare că nimeni nu mai vrea să o apere și să se pună accentul pe rana care sângerează cel mai tare. Se începe azi cu hrana neconformă, bine ar fi să se continue, tot azi, cu tratamentele aplicate pe jumătate, cu lipsa curățeniei și igienei din zonele care ar trebui să fie sterile, cu paturile pe care umblă gândaci sau furnici, cu saltelele puse direct pe podeaua rece în saloanele unde boala e mai puternică decât resursele actuale.
Și câte ar mai fi de spus! Și câte ar mai fi de plâns! Dar nu sunt sigură că mai interesează și pe altcineva în afară de nefericiții care sunt loviți direct de aceste neajunsuri. Nu sunt deloc sigură.
Citește și: