Amalgam de definiții

Conform dicționarului explicativ al limbii române, care se bucură încă de încrederea oamenilor și pe care nu l-a contrazis nimeni agresiv în zilele acestea de conflicte media și de alte contraziceri de tot felul, unele cuvinte nu au alte definiții decât:

Minciună: „Afirmație prin care se denaturează în mod deliberat adevărul.” Plină lumea de minciuni, mai mult sau mai puțin evidente, de adevăruri care ies la suprafață după zile în șir de negocieri, de fotografii exclusive și neexclusive, de mărturii care se contrazic și care, abia în ceasul de pe urmă, încep să aibă o minimă coerență.

Diversiune: „Încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intențiile, gândurile, acțiunile sau planurile cuiva.” De diversiuni, e plină lumea. Și nu de ieri, de azi. Nu de la alegerile prezidențiale din 2024 sau de la parlamentarele din același ani. De când țin eu minte realitățile din jurul meu, s-a încercat mutarea atenției, fără vreo logică, dintr-o parte în alta, ca la biliard, unde se lovesc între ele culorile diferite ale bilelor pentru ca, la final, să nu mai conteze decât cine reușește să introducă primul bila neagră în buzunarul potrivit.

ULTIMA ORĂ Emmanuele Macron îl felicită pe Peter Magyar pentru victoria la alegerile parlamentare

23:43

FLASH NEWS Miruță comentează rezultatele alegerilor din Ungaria. „Cetățenii vor ca Europa să meargă înainte”

23:16

Război: „Conflict armat (de durată) între două sau mai multe state, națiuni, grupuri umane, pentru realizarea unor interese economice și politice.” Aici, chestiunea e mai delicată. Nu ne putem rezuma la o definiție, când suntem amenințați din stânga și din dreapta, cu un viitor sumbru, cu bombardamente care să strice odihna copiilor și care să ne distrugă oamenii, cu previziuni care mai de care mai negre, pentru estul Europei și, apoi, abia apoi, pentru restul lumii.

Dictatură: „Regim politic în care întreaga putere este deținută de o persoană sau un grup de persoane, într-o manieră autoritară, arbitrară, recurgând la forță și coerciție.” Am auzit, în ultimele săptămâni, atâtea despre regimuri dictatoriale încât am și uitat că m-am născut abia în 1990 și numai din poveștile din jur am simțit răul și partea mai puțin întunecată a comunismului, de exemplu. Vine dictatura, nu mai vine, stai că parcă iarăși vine, ba nu, iar ne-a ocolit… Pentru a pricepe, mergeți către următoarea definiție. Și citiți-o pe dos.

Chibzuință: „Examinarea atentă a împrejurărilor, judecată cumpănită; însușire care caracterizează pe omul chibzuit.” De când n-am mai văzut un om chibzuit…! Și, mai grav decât atât, când, oare, o să mai vedem pe cineva care să aibă răbdare să privească, așa cum spune definiția, atent, împrejurările, vremurile, știrile, fie că sunt în regim de breaking-news, fie că sunt ceva mai blânde în culoare și în impact?

Alternativă: „Posibilitate de a alege între două soluții, între două situații etc. care se exclud.” Ce vremuri, când se putea alege! Când exista măcar unul, când exista măcar una, când existau măcar câteva linii – fie și ele întrerupte – care să distingă binele de rău. Și răul de bine. Și ziua de azi de cea de ieri și ziua de ieri de cea de mâine! Ce vremuri!

Alegeți dumneavoastră ce definiții credeți că vă seamănă azi. Pentru că mâine sigur se va schimba iarăși, pentru a mia oară, perspectiva. Și, odată cu perspectiva, și definiția.

Citește și:

Cuvintele din urmă

Acum îi vreți pe Bellu și Bitang?

Și Ashley nu mai vine…

Mașina cu număr de provincie

Zilele orașului