INTERVIU EXCLUSIV | Jurnalistul Carol Valade, premiat pentru documentarul despre influența Rusiei și a Grupului Wagner în Republica Centrafricană: „Se impun ca salvatori, dar folosesc teroarea, violurile și execuțiile pentru a-și atinge scopurile”

Publicat: 28 10. 2022, 16:30
Actualizat: 28 10. 2022, 16:38

Jurnaliștii Clément Di Roma și Carol Valade au primit în urmă cu o săptămână Premiul Daphne Caruana Galizia 2022, pentru documentarul „Republica Centrafricană sub influența Rusiei”. Carol Valade a vorbit, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Gândul, despre situația politică din Republica Centrafricană, criza umanitară din regiune, provocările și pericolele pe care le-au întâmpinat în timpul anchetei, dar și despre rolul pe care îl are jurnalismul de investigație în a scoate la lumină informații ascunse deliberat publicului, pentru a proteja interesele unei minorități. 

Jurnalistul mărturisește că nu poți să nu faci o astfel de investigație când prima imagine pe care o ai când ajungi în Republica Centrafricană este cu mercenarii ruși prezenți aproape peste tot, mergând firesc pe străzile capitalei Bangui, mascați și înarmați, pentru a poza în salvatori, în timp ce oamenii mor de foame și țara se confruntă cu crime, execuții, violuri și teroare.

Cea mai mare teamă în timpul investigației a fost, spune jurnalistul Carol Valade, ca nu cumva mercenarii din Grupul Wagner să afle că oameni care lucrau direct cu ei sau erau pro-ruși dau informații din interior. Un interior care, odată dezvăluit, arată interesele reale ale rușilor de a exploata resursele naturale ale Africii, diamantele și aurul, la fel ca și rebelii, în timp ce se impun în rândul localnicilor ca niște salvatori, ca apărători în fața ”pericolelor” colonizării occidentale.

  • Filmul este primul documentar al jurnaliștilor Clément Di Roma și Carol Valade și punctul culminant al activității lor de corespondenți în Republica Centrafricană, în 2020. Țara, fostă colonie franceză, trecea printr-un val de violențe și abuzuri declanșate de o nouă rebeliune, combătută parțial de Grupul Wagner, o armată din umbră care deservea interesele Kremlinului.
  • Jurnaliștii au investigat, au filmat și și-au continuat corespondența cu mai multe canale mass-media internaționale, în pofida supravegherii lor de către mercenarii ruși și a ostilității predominante împotriva mass-mediei franceze.
  • Ei au decis să continue și investigațiile a trei colegi ruși, Orhan Djemal, Kirill Radcenko și Alexander Rasstorguiev, asasinați în 2018, în Republica Centrafricană, în timp ce investigau Grupul Wagner.

Premiul Daphne Caruana Galizia a fost lansat printr-o decizie a Biroului Parlamentului European în decembrie 2019. Este denumit în memoria jurnalistei și autoarei malteze de blog specializate în investigații anticorupție care a fost ucisă într-un atac cu mașină-capcană în 2017. Premiul recompensează anual (pe data la care a fost asasinată Daphne Caruana Galizia) jurnalismul de calitate excepțională care promovează sau apără principiile și valorile de bază ale Uniunii Europene. Printre acestea se numără demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și drepturile omului.

Carol Valade și Roberta Metsola, președintele Parlamentului European, la festivitatea de premiere

V-ați așteptat să câștigați acest premiu pentru jurnalism al Parlamentului European?

Nu ne-am așteptat să câștigăm, mai ales că este primul nostru video documentar, deci a fost cu atât mai mult o surpriză.

Cui ați vrea să îl dedicați?

Vrem să dedicam acest premiu tuturor colegilor. În primul rând, tuturor colegilor care și-au pierdut viața făcând meseria asta în diferite părți ale lumii, dar și familiilor lor. Ne gândim la Ucraina, Siria, Mali și, de asemenea, la Republica Centrafricană, unde, în 2018, trei colegi jurnaliști ruși care erau acolo să investigheze activitatea Grupului Wagner au fost uciși. Și deși au trecut deja patru ani, nu a fost deschis niciun proces, nu s-a făcut nici măcar o tentativă de a li se face dreptate lor și familiilor lor.

Deci, premiul aceste le este dedicat lor și colegilor care își fac meseria în locuri periculoase din lumea și în special colegilor din Republica Centrafricană, care merg acolo în ciuda pericolelor, a restricțiilor care țin de libertatea presei, care s-au accentuat de când au venit rușii acolo, în 2018.

Cât este de important pentru un jurnalist să câștige acest premiu?

A fost foarte important pentru noi să câștigăm un astfel de premiu, pentru că este o recunoaștere a muncii noastre, o recunoaștere a muncii tuturor corespondenților de presă străini, oameni ca noi care merg într-un loc, stau acolo chiar și timp de mai mulți ani pentru a putea spune oamenilor cele mai bine documentate povești.

Cât timp ați stat în Republica Centrafricană și cum ați ajuns acolo?

Am stat în Republica Centrafricană timp de un an și jumătate, dar înainte de asta eram oricum corespondenți străini de presă, dar lucram mai ales în Africa de Vest. Deci, eu am petrecut patru ani în Africa de Vest și am călătorit mult în zonă, așa că am fost interesat de tot ce se întâmplă pe acest continent unde sunt atât de multe culturi în cele 54 de țări, dar eu am ales să mă mut în Republica Centrafricană.

Ați căutat mult subiectul pe care l-ați documentat sau v-ați dus acolo cu scopul precis de a investiga influența Rusiei în țară?

Nu a fost nevoie să căutăm subiectul investigației pentru că era foarte evident.

Când am ajuns în Republica Centrafricană, am putut vedea mercenarii ruși aproape peste tot, mergând firesc pe străzile capitalei, Bangui, dar purtând măștile și echipamentul militar, arme, și a fost, cumva, evident că acesta va fi principalul subiect pe care îl vom investiga în această țară.

Dar, de asemenea, în postura de corespondenți de presă, aveam nevoie să investim timp pentru a spune și alte povești. Să vorbim despre probleme politice, de mediu, culturale, pentru că era parte din jobul nostru, nu doar să ne focusăm pe politică, ci să spunem și despre cum trăiesc oamenii de acolo, cum arată cu adevărat viețile lor, ce așteptări, ce visuri au. Este vorba despre un testimonial complet pe care ne doream să îl facem.

Care au fost principalele provocări ale realizării acestui documentar?

Provocarea noastră cea mai mare și preocuparea noastră principală a fost să ne protejăm sursele. Oamenii își asumau niște riscuri imense atunci când vorbeau cu noi, când ne ajutau, deci asta aveam mereu în minte și era prioritatea noastră să îi protejăm, să nu existe consecințe pentru ei pentru că făceau asta. Asta și securitatea noastră personală, evident. Un alt lucru extrem de greu a fost să câștigăm încrederea oamenilor care lucrau direct cu mercenarii ruși sau cei care erau pro-ruși.

Pentru că unul dintre lucrurile pe care le face propaganda rusă este să exploateze curentul acesta antifrancez din regiune, care este din ce în ce mai puternic în Republica Centrafricană, dar și în multe alte țări din zonă, pentru că oamenii sunt dezamăgiți de relația cu Franța, în particular, dar și de cea cu comunitatea internațională.

La 60 de ani după dobândirea independenței, în majoritatea țărilor, populația trăiște în condiții extrem de proaste, se luptă permanent cu insurgenții, sunt războaie și mulți oameni consideră că toți anii aceștia de cooperare nu au folosit la nimic. Așa că propaganda rusă se folosește de toate aceste sentimente pentru a le amplifica și pentru a indica spre Franța ca fiind principalul inamic, împreună cu țările din vestul Europei. Scopul lor este acela de a exploata resursele naturale ale Africii, în timp ce se impun în rândul localnicilor ca niște salvatori.

Așa că problema noastră principală a fost să câștigăm încrederea oamenilor, care ne vedeau în primul rând ca pe niște inamici și să îi facem să înțeleagă că noi nu lucrăm pentru guvernul francez, suntem jurnaliști independenți, dar și că era și pentru ei o oportunitate de a se face auziți și de a transmite mesajul dincolo de granițele țării lor.

Care crezi că sunt cele mai mari probleme acum în Republica Centrafricană?

Cea mai mare problemă în Republica Centrafricană este criza umanitară pe care o trăiește populația în prezent. Sunt încă lupte în interiorul țării și criza umanitară este foarte, foarte adâncă, pentru că vine după decade de război civil și populația a fost mereu victima principală.

În acest moment, mai bine de jumătate din populație trăiește în sărăcie severă, nu au ce mânca, spre exemplu, așa că oamenii mor acolo și din acest motiv; este o situație tragică.

Și pentru că oamenii sunt foarte, foarte săraci și principala lor preocupare este supraviețuirea de pe-o zi pe alta, a fost extrem de ușor pentru ruși, în special pentru mercenarii din Grupul Wagner, să se stabilească acolo și să fie acceptați și mai ales să folosească Republica Centrafricană pentru a testa noi tehnici de propagandă.

Cum funcționează mecanismul de propagandă?

Cum oamenii sunt foarte săraci și este o lipsă a infrastructurii de orice fel, a fost extrem de ușor pentru ruși să aibă succes cu propaganda. Și dacă te uiți la documentar, observi că prima scenă este cea în care are loc o demonstrație pro-rusă, pe străzile din Bangui.

Când se întâmplă lucruri de genul acesta, de obicei, oamenii sunt plătiți să fie acolo. Și este extrem de ieftin. I se dă fiecărui om mai puțin de 2 euro pentru a fi acolo, să scandeze și să țină pancartele timp de o jumătate de zi. Deci, practic, nu îi costă mai nimic pe ruși să organizeze astfel de acțiuni, dar ele au impact extrem de mare asupra opiniei publice la nivel global, pentru că imaginile sunt extrem de puternice și le poți vedea peste tot.

Sunt tinerii mai predispuși să pice în capcana propagandei rusești?

Da. Deși ai putea crede că sunt mai educați decât cei mai în vârstă, că au acces la informații și sunt capabili să discearnă când este vorba de propagandă, lucrurile nu stau chiar așa. În Republica Centrafricană, persoanele mai în vârstă sunt mult mai educate decât tinerii, pentru că după decade de război civil, sistemul de educație a fost pus la pământ, nu a mai rămas mai nimic din el și sunt foarte puțini cei care mai merg la școală, așa că generațiile acestea sunt mult mai puțin educate decât cele anterioare.

Și faptul că au mai mult acces la informație nu este în cazul acesta un avantaj, pentru că accesul la tot ce înseamnă social media înseamnă, de fapt, că sunt mult mai expuși la dezinformare și propagandă. 

Care este principalul mesaj al propagandei rusești?

Principalul mesaj este că Rusia este salvatoarea lor, că Rusia este acolo, nu a colonizat nicio țară din Africa, așa că se află acolo pentru a lupta împotriva neocolonialismului și pentru a salva populația africană de la o nouă colonializare a vestului, care este interesat doar de resursele naturale ale Africii, nu și se bunăstarea oamenilor. 

În plus, mai susțin că toate organizațiile străine sunt acolo doar pentru a se asigura că oamenii rămân săraci, Organizația Națiunilor Unite, Europa, America fiind interesate exclusiv de exploatarea resurselor naturale africane.

Există diferențe între rebeli și ruși, pentru că par că acționează la fel? 

Sigur ca da, sunt multe diferențe. Rușii sunt bine antrenați, rebelii sunt foarte săraci și recurg des la jafuri, spre exemplu. Dar sunt și destul de multe asemănări. Ambele grupări sunt interesate de zonele miniere. De diamante, de aur, așa că își concentrează acțiunile în zonele acestea, pentru că, indiferent ce susține propaganda rusă, interesul lor în regiune este exploatarea acestor resurse prețioase. 

O altă asemănare este că folosesc teroarea, violența și încălcarea drepturilor omului, violuri, crime și execuții pentru a-și atinge scopurile. 

Care au fost principalele pericole pe care le-ați avut de înfruntat în Republica Centrafricană?

În primul rând, sunt pericolele iminente lucrului într-o zonă de război ca jurnalist. Dar suntem antrenați pentru asta, știm cum să ne protejăm. Un alt pericol a fost cel despre care am mai spus, protejarea surselor. Principala noastră teamă a fost că cineva va fi identificat că lucrează sau vorbește cu noi și viața i-ar fi pusă în pericol. 

De ce crezi că Grupul Wagner a fost atât de bine primit de către localanici?

Nu a fost chiar bine primit de toți. În primul rând, ei au fost bine primiți în capitala Bangui, pentru că atunci când rebelii au atacat orașul, în decembrie 2020, în grupuri diverse și cu atacuri coordonate, dacă nu ar fi fost rușii, toți analiștii sunt de acord că Bangui ar fi căzut, cu siguranță, în mâinile rebelilor, așa că mulți dintre locuitorii capitalei Bangui au fost recunoscători pentru prezența acestora.

În alte regiuni ale țării, lucrurile stau destul de diferit. Pentru că ei se confruntă cu abuzurile, sărăcia și faptul că, de cele mai multe ori, rușii nu fac diferența între civili și rebeli și ajung să omoare oameni nevinovați. Avem rapoarte din zonă despre lucrurile astea, așa că ei nu sunt bine văzuți și primiți în țară. 

Cum impactează jurnalismul de investigație lumea în ziua de azi?

Cred că jurnalismul de investigație are un rol extraordinar de important. Ai văzut și tu doar în ultimele luni și în ultimii ani povești care au ieșit la suprafață datorită jurnaliștilor de investigație și care au dus la procese, demisii la nivel înalt. Jurnalismul de investigație are un rol major pentru că scoate la lumină informații importante care sunt ascunse în mod deliberat publicului, pentru a proteja interesele unei minorități, așa că scopul nostru, misiunea noastră este de a le dezvălui, pentru că este în interesul publicului să le știe. 

Cât este de dificil să faci jurnalism de investigație?

Este din ce în ce mai dificil, în principal din motive financiare. Sunt din ce în ce mai puține instituții de presă care au timpul și banii necesari pentru a face jurnalism de investigație și este mare păcat, pentru că este o parte extraordinară și importantă a jurnalismului. 

Documentarul „Republica Centrafricana sub influența Rusiei” poate fi urmărit aici:


Foto: DAINA LE LARDIC


CITEȘTE ȘI:

Documentarul „Republica Centrafricană sub influența Rusiei” a câștigat premiul PE pentru jurnalism

Două romane ale câștigătoarei premiului Nobel pentru Literatură 2022, Annie Ernaux, vor fi lansate în România în această toamnă

Annie Ernaux câștigă Premiul Nobel pentru Literatură 2022