AC/DC sau rockul făcut bătrânește

Redactor:
Diana Popescu
AC/DC sau rockul făcut bătrânește
„La noi ajung toți babalâcii care în altă parte nu mai au căutare. N-ar fi venit și ei acu'' douăj'' de ani, vin la bătrânețe, de parcă aici e cimitirul elefanților".

„La noi ajung toți babalâcii care în altă parte nu mai aucăutare. N-ar fi venit și ei acu’ douăj’ de ani, vin la bătrânețe,de parcă aici e cimitirul elefanților”. De multe ori am auzitastfel de replici. Ori chiar le-am gândit, judecând după tot felulde „oferte speciale”, ieșite din garanție, cu care organizatorii despectacole au încercat să păcălească publicul de la noi. Dar, dacăastfel de frază veninoasă, venită dinspre un ignorant, i-a vizat pecei de la AC/DC, odată cu concertul de pe 16 mai 2010,blasfematorul a fost nevoit să-și înghită vorbele.

De 37 de ani cântă frații Young și compania, făcând rockului”old school” un serviciu greu de cuantificat. Entitatea care și-atrecut în cont cel mai bine vândut album al unei trupe din toatetimpurile (nu există rocker care să nu știe cum stau lucrurile cu”Back in Black”) funcționează uimitor. Ceea ce răzbate dinspre ceicinci „pensionari” sună și azi la fel ca la prima lor tinerețe.

Nu e clar ce anume îl ține pe Brian Johnson, cel de 62 de ani și1,65 m, la turație maximă. Ce pact a făcut cu dracul responsabil cugloria, pentru a-și păstra vocea intactă, atâta amar de vreme. Ce-lface pe Angus Young să alerge în continuare ca un smintit pe scenă,în vreme ce-și muncește impecabil chitara. Iar tu te simți înpragul epuizării numai privindu-l. Poate secretul acestor numere demagie e strategia lor de-o viață: „Să gonești ca și cum ai face-ocu frânele trase”. Efortul e infinit mai mare, dar, odată apăsatăaccelerația, viteza e uluitoare. Astfel și-au păstrat AC/DC ritmul,energia, acuratețea. Așa au reușit să treacă peste decenii cureputația intactă. Și să-și fascineze hoardele de fani, indiferentde vârsta lor ori locul din care provin.

Firește, sunt o trupă ultracelebră de rock. Iar formulaconsacrată „sex, drugs and rock’n’roll” și-a cerut prețul și încazul AC/DC. Bon Scott, solistul lor din anii ’74 – ’80, a muritdin pricina alcoolului. Pierderea lui n-a fost „lecția” care să-iferească de alte excese: bateristul – membru fondator Phil Rudd aieșit din trupă, în 1983, pe fondul consumului de alcool și droguri(din fericire, s-a întors în ’94); Malcolm Young a luat o pauză dela concerte, tot pentru a-și trata alcoolismul. Au trecut prinperioade în care imaginația n-a fost punctul lor forte, iarsuccesul de public și critică le-au lipsit. Dar au continuat cursa,cu încăpățânarea pe care doar o pasiune fabuloasă ți-o hrănește. Auajuns până în 2010, când, la concerte, cântă laolaltă cu puștanicare le-ar putea fi nepoți. Linia de finish e, încă, departe.

Inchide