Ambasadorul Americii la Ierusalim, susținător înfocat al colonialismului israelian

După relocarea ambasadei americane la Ierusalim, ieri – încă un pas mai departe de pacea cu palestinienii: autoritățile israeliene au aprobat construcția a aproape 2000 de locuințe noi în coloniile din Cisiordania.

În interviul publicat astăzi de David Horovitz și Raphael Ahren cu ambasadorul Statelor Unite la Ierusalim, acestuia i se pune și o întrebare legată de așa-numitele „așezări”:    

David Friedman: Poziția Administrației [Trump] a fost că demersul de plantare a așezărilor nu este un impediment pentru acordul de pace, dar că stabilirea fără limite a așezărilor nu este în concordanță cu cauza păcii (…). Uite, eu nu cred că așezările sunt ilegale (nu e prima oară când ambasadorul declară asta, în disprețul legislației internaționale, n.m.). Am simțit ani de zile că a existat o simplificare excesivă de către comunitatea internațională a problematicii juridice în Cisiordania. Aceasta a ajuns la o culme în decembrie 2016, odată cu Rezoluția 2334. a Consiliului de Securitate al ONU. Nu este un secret faptul că Administrația Trump nu acceptă această rezoluție și a uzat de dreptul de veto (…)”.

CONTROVERSĂRețeaua „Matrioșka”, legată de Kremlin, nou val de dezinformare. De la „independența Cataloniei” și „ieșirea Spaniei din UE” la o nouă „împărțire” a Germaniei între Est și Vest

09:00

APĂRARETinerii de până la 35 de ani se pot înscrie voluntar în Armată. Ce indemnizație vor primi lunar și cât durează pregătirea militară

09:00

În continuare, se desfășoară un dialog suprarealist, în care se simte transpirația rece a inexperimentatul diplomat american.  Interlocutorii îi pun imediat întrebarea firească: „Toți ne dorim să vedem că Israelul rămâne un stat majoritar evreiasc și dorim ca democrația Israelului să rămână vibrantă. Mulți dintre noi ar dori să existe suveranitate în biblicele Iudeea și Samaria (Cisiordania, n.m.), dar nu le putem avea pe toate trei. Și, prin urmare, un tip de soluție a două state, un tip de separare de palestinieni, devine crucială pentru a menține Israelul evreiesc și democratic. Care sunt reflecțiile dumneavoastră pe această temă?”.

Friedman încearcă, ca un ageamiu, s-o scalde: „Acestea sunt toate chestiuni importante. Le luăm în considerare când ne gândim la modul corect de a construe o propunere. Însă e complicat”.  

 Horovitz și Raphael Ahren nu-l slăbesc, apelând la experiența de avocat al lui Firedman: „Este comunitatea internațională în eroare, după opinia dumneavoastră, atunci când susține, cum o face atât de des, că orice construcție israeliană dincolo de linia 1967 e ilegală potrivit legislației internaționale? Sunteți avocat, așa că știți câte ceva despre lege”.

Cum era de așteptat, ambasadorul american la Ierusalim intră în capcana unor sofisme juridico-diplomatice din care nu mai iese, repetând obsesiv și neargumentat că așezările nu sunt ilegale.       

Firește, i se pune și întrebarea cât de aproape e de finalizare promisul proiect de pace american, care se anunțase că va fi făcut public după Ramadan. Și de această întrebare Friedman încearcă să scape: „Trebuie să definiți …” etc. etc.

Cât despre declarația din februarie a premierului Netanyahu, despre intenția de a anexa părți din Cisiordania cu „binecuvântare” de la Washington, David Friedman nu găsește nimic mai bun de spus decât că nu-și amintește de un astfel de episod relatat de presă pe larg.