Andrei Marga, cine ne mai udă nevestele, cine ne mai inventează caloriferul?

Profesorul de filosofie Andrei Marga a reușit o performanță greu de egalat în politica de pretutindeni: aceea de a-și tăia singur de sub fund craca unei funcții călduțe, de politician tras pe linie moartă. E ca și cum un pensionar ar reuși să facă pe dracu-n patru și să-și piardă pensia de la stat. E greu de închipuit acum ce troc mai pot face Crin Antonescu și liberalii, pentru a-i obține acestui personaj lemnos, împins în față în cele mai nepotrivite funcții publice, o altă sinecură după Institutul Cultural Român.

Pentru unii, Andrei Marga va rămâne mereu un profesor clujean rătăcit în politică, a cărui vanitate de a se vedea sus, în funcții, a fost învinsă de agilitatea politică proprie unui elefant într-un magazin de porțelanuri: un neadaptat care nu a știut să învețe cum merge treaba în politică. Până la urmă, nici savurosul Andrei Pleșu nu a rezistat în domeniu, iar capacitățile sale intelectuale și de carismă privesc de sus la celălalt Andrei, din Cluj.

Pentru alții, Andrei Marga va rămâne însă Horia, un turnător la Securitate, care dădea cu subsemnatul despre studenții și profesorii străini care vizitau Universitatea din Cluj. Chiar dacă CNSAS a decis că Marga nu a colaborat cu Securitatea, pentru că nu a fost găsit un angajament semnat, unii vor privi mereu cu o impresie aparte ascensiunea acestui intelectual scorțos până în funcția de rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, apoi apetitul pentru o manieră comunistoidă de a conduce și a comunica în instituțiile publice pe care le-a condus în ultimii ani – Ministerul Afacerilor Externe și Institutul Cultural Român.

Pentru unii, Andrei Marga va rămâne victima unui troc politic care s-a desfășurat peste capul său. După vizita la Berlin, unde premierul Victor Ponta a băut preț de zece-douăzeci de minute un suc pe terasa Angelei Merkel, la București s-a dezlănțuit coabitarea. Liberalii au obținut Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) și și-au asigurat un mecanism vital pentru Sănătatea lui Eugen Nicolăescu. Victor Ponta a obținut de la Traian Băsescu retragerea lui Lucian Duță din vârful administrației CNAS, ba și-a mai pus și ordine în linia de politică externă, reparând gaura căscată între bunul său prieten Titus Corlățean de la Ministerul Afacerilor Externe și unealta culturală de politică externă, ICR-ul condus de Marga, cu care diplomatul Titus se are la cuțite. Traian Băsescu o fi obținut și el ceva… Unii spun că ar fi chiar capul lui Andrei Marga, personaj care pe vremuri, proaspăt uns ministru de Externe, l-a comparat cu Mussolini.

Pentru mulți alții, Andrei Marga va rămâne o sursă inepuizabilă de gafe, un dezastru pentru diplomația românească a anului 2012, apoi o rușine pentru imaginea culturii românești în străinătate. În tabăra aceasta s-a aciuat acum, oportunist, și premierul Victor Ponta, căruia însă i-a luat un an să se facă că pricepe. Probabil, ca să-l parafrazăm tot pe Victor Ponta, așa sunt ei, plagiatorii, pricep mai încet și le pică fisa doar la momentul politic potrivit.

În cultură, Andrei Marga ar putea lejer să fie numit „tovarăș”, nu domn. Venit la conducerea Institutului Cultural Român cu un avânt sovietic greu de egalat în domeniul cultural contemporan, prima grijă a lui Marga a fost să mazilească vechea garnitură „băsistă”, fără discernământ, indiferent că era vorba despre corifei declarați ai președintelui sau de oameni de cultură care avuseseră ghinionul să lucreze la ICR-uri sub mandatul Patapievici-Băsescu.

Sosirea lui Marga la ICR a semănat cu naționalizarea din 1948. Arta contemporană românească, de multe ori controversată, precum calitățile artistice ale celebrului ponei roz cu svastica pe crupă, prin care vechea garnitură ICR reușise să ridice România la nivelul marilor galerii de artă new-yorkeze, al marilor târguri de carte europene sau al festivalurilor de teatru și film, au fost trimise toate la canal. Erau „băsiste” și deci putrede.

Tovarășul Marga a anunțat revenirea la valorile culturale ale țăranului român și ale pensionarului român educat în comunism, cu aere de intelectual: țuiculiță, folcloriste și Luceafărul poeziei românești în loc de autori de carte moderni și de succes confirmat peste granițe sau de artiști care creează pentru secolul 21, nu pentru perioada 1945-1989.

ICR-ul tovarășului Marga a preferat să dea banii pe Festivalul „Udatul nevestelor”, pe „Povești românești în Africa” sau pe fotografiile din Valea Trotușului, în loc de filmele de la TIFF sau Anonimul, de Cristian Mungiu sau de piesele de teatru de la Festivalul Național de Teatru.

În același spirit comunistoid, tovarășul Marga a preferat să reinventeze promovarea culturii românești în străinătate chiar de aici, de pe plaiurile noastre pline de valori nerecunoscute de răutatea și invidia altora: a propus șapte filiale ICR în România, la Târgu-Jiu, Craiova, Tulcea, Iași, Arad, Baia Mare, Cluj. De ce să ne preocupe New York sau Londra, Lisabona sau Parisul? Acolo e cu ponei roz, cu femei dezbrăcate, cultura adevărată e aici, la noi, pe Valea Trotușului, unde scărmănăm oile și udăm nevestele.

Alte nestemate neprețuite pentru care cultura română îi va mulțumi etern ICR-ului sub Andrei Marga sunt cartea semnată de Andrei Marga și publicată de ICR pe bani publici – „Cultură, democrație, modernizare”, precum și eseul-omagiu al directorului adjunct, scriitorul Horia Gârbea, pentru fostul dictator al Azerbaidjanului, Heydar Aliyev.

Spre deosebire de fițuica de uz intern a lui Marga, eseul lui Gârbea, „Omul flacără”, care conține limbi ardente la adresa fostului reprezentant al URSS și al KGB în Azerbaidjan, țară condusă la fel de dictatorial de urmașii lui Aliyev până în ziua de azi, a fost și premiat de fundația culturală Aliyev, deci poate fi trecut la capitolul realizări ICR-iste sub Marga.

Toate aceste enormități, Marga le-a justificat cu isteria țâfnoasă cu care a încercat să acrediteze ideea că Transilvania, deci întreaga cultură a României, ar trebui să se mândrească și să defileze prin lume cu o invenție proprie: caloriferul.

Înainte de cultură, Marga a tropăit în diplomație. În doar câteva luni, Andrei Marga s-a remarcat la conducerea Ministerului Afacerilor Externe prin faptul că și-a început mandatul comparându-l pe partenerul său instituțional, președintele României, cu dictatorul fascist Mussolini, apoi că i-a pus bețe în roate la numirea unor ambasadori. Apoi că l-a ridicat în slăvi pe dictatorul modern Vladimir Putin și că printre primele sale preocupări diplomatice a fost „reîncălzirea” relațiilor României cu Rusia și China, parteneri de tradiție ai țării noastre, dar în secolul trecut, mai ales pe vremea când domnul Marga vorbea pe la Securitate.

În plină criză la Damasc, Marga se trezea vorbind singur la București despre expulzarea ambasadorului Siriei. În plină criză Schengen, clarvăzătorul Marga avea sentimente lăuntrice cum că România va adera, în ciuda opoziției fățișe a Germaniei și a Olandei. Traian Băsescu l-a caracterizat cu o acuratețe care îi lipsește de atâtea ori: „Marga era o calamitate pentru România. Nepregătit pentru asemenea funcții, cu idei puține, lipsit de fantezie și de credibilitate și neștiutor de carte în ale Externelor”.

Poate tocmai de aceea, numirea la Externe a lui Titus Corlățean, de altfel un neremarcabil într-ale diplomației, i-a făcut până și pe cei mai acerbi „băsiști” să îi dea credit lui Victor Ponta. Ca și acum, Marga a picat atunci tot de victimă a unei conjuncturi politice, fiind remaniat după ce a adăugat gaz pe focul diplomatic provocat chiar de Ponta la București, prin suspendarea „dictatorului” Băsescu și tentativa de măsluire a referendumului.

Din tot acest parcurs prin politica de vârf a României, la fel de tragi-comic ca Festivalul „Udatul Nevestelor”, Andrei Marga a înțeles atât: „Am deranjat constelații de interese”. În loc să își amintească metodele prin care a reușit să fie lăudat pentru ce a făcut la Ministerul Educației, în mandatul de sub Emil Constantinescu, Marga a rămas la nivelul unui forumist al nopții internetului, care se simte atacat de puterile inter-planetare și de agențiile lor secrete de pe Pământ.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT ȘI PE PAGINA DE FACEBOOK ANDREI LUCA POPESCU