• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

Arafat, doctorul singuratic

Arafat, doctorul singuratic
Raed Arafat s-a pripit când a plecat de la Ministerul Sănătății

Raed Arafat s-a pripit când a plecat de la Ministerul Sănătății. Trebuia să rămână și să se pună cu încăpățânare de-a curmezișul pentru cauza sa. Pentru că era o cauză bună, pe care a susținut-o cu pricepere, rezistând la hărțuieli care au culminat cu o revărsare ciudoasă de hachițe prezidențiale.

Moment în care respectabilul doctor probabil s-a întrebat dacă merită să stea într-un sistem în care ar fi avut influență pozitivă din poziția de autoritate formală deținută, dar unde pe la colțuri au tot lătrat hienele până când vocea nu i s-a mai auzit. „Încă n-am murit…sunt și o să fiu pentru sistemul de urgență”, s-a răcorit doctorul.

Repoziționarea sa ca „lup singuratic” (și așa era pe post de „struguri acri” pentru destui din tagma medicală, altfel foc de solidară, dar în acoperirea relelor) nu-i scade cu nimic din calități sau din stima și admirația care îl înconjoară. Raed Arafat este un lider veritabil (însoțit de orgoliul aferent și îndreptățit) și asta a stat veșnic în gât feluriților pigmei și pârăcioși.

Plecând, Arafat nu este mai puțin respectat și ascultat. În consecință, mai abitir i se vor pune bețe-n roate. Nici nu i se răcise scaunul la minister, că Prefectura Arad a raportat, întâmplător și cu bucuria de „să moara capra…”, că elicopterul SMURD de acolo e defect de vreo zece zile. Noroc că, într-un rar moment de deșteptăciune, ministrul de Interne a decis subit să înlocuiască elicopterul cu totul. Și se va mai auzi despre astfel de defecțiuni.

Dezolantă în această întâmplare nu este atât înlăturarea unui specialist dedicat, care era (este) un caz rar de „om potrivit la loc potrivit”, cât meschinăria și ipocrizia celor implicați. Prăfuitul ministru al Sănătății, președintele UDMR și premierul Boc mai că nu se înecau cu regretele. Decât să se topească în oftaturi din rărunchi, mai bine îl susțineau pe Arafat. Despre autorul moral al acestei eliminări, Traian Băsescu, consemnarea faptului că s-a lepădat televizat de prestanța de președinte aproape că nu e o știre. În economia meschinăriei, papagalicelile de partid ale unor Oltean, Voinescu-Cotoi sau Ponta nici nu mai contează.

Dar culmea umilirii a fost ungerea grabnică a lui „Pupu de la UPU” (nom de guerre al cetățeanului zbuciumat Ciuhodaru Tudor, înrăit navestist între partide) pe post de sfetnic în ale medicinei de urgență. Nu că era Arafat autoritate infailibilă (infailibil e Papa și doar pentru catolici), dar…

Și totuși, Raed Arafat ar fi trebuit să rămână și să se pună cu încăpățânare de-a curmezișul. Dar este doar un om. E drept, un om remarcabil. Nu a fost îndeajuns.

Inchide