Avantajul teribil al candidatului Iohannis

Redactor:
Lelia Munteanu
Avantajul teribil al candidatului Iohannis
„Dacă Brâncuși nu ar fi vrut să se așeze nimeni pe acele scaune, probabil nu le-ar fi pus într-un parc public, ci într-un muzeu închis". Normal!

Pe mintea mea netedă ca blatul încă se rotește, ca un titirez, speechul  lui Klaus Iohannis, din 27 septembrie 2014, la mitingul de lansare a candidaturii:

„Pornesc în această bătălie pentru Președinția României cu încredere și convingere (…). Viziunea mea, ca președinte al României, poate fi spusă simplu, dar cuprinzător: România lucrului bine făcut! Eu vă spun cu toată convingerea: în România se poate! Am intrat în competiția prezidențială cu acest gând: să facem din România o țară care știe ce vrea și care poate ceea ce vrea! O Românie a lucrului bine făcut!”.

Schön gesagt! Doar că în România nu s-a putut.

Își va obține al doilea mandat, promițându-ne „o Românie normală”. Nici asta nu știu dacă va merge.

Important e să nu-și facă bilanțul. Antoine de Rivarol (literat francez din secolul XVIII, care poate fi pescuit la Biblioteca Academiei, folosindu-l ca momeală pe Ion Cristoiu) observa cu finețe: „Să nu fi făcut nimic constituie un teribil avantaj, de care însă nu trebuie abuzat”.

 

 

Inchide