Când ni s-au boierit pungașii

Furtuna. Monologul lui Lear („Suflați, turbate vânturi…”).

Apoi, cântecul Bufonului (Shakespeare, Opere Complete 7, Editura Univers, 1988, „Regele Lear”, traducerea Mihnea Gheorghiu, pag.157). Textul pare scris astăzi pe la prânz:

„Cine are-un pic de duh
  Nu se plânge, nu se teme
  Nici de soartă, nici de vreme,
  Nici de apa din văzduh (…)
  Cinstită-i noaptea care-i răcorește
  Pe nobilii trufași la scăfârlie,
  Și-n cinstea ei vă fac o profeție:
  Când popii scot panglici pe nas
  Și cârciumarii vinu-l strică;
  Când croitorii n-au chembrică
  Să facă lorzilor obraz;
  Când fetele nu știu de frică
  Și fac vrăji noaptea la pârleaz;
  Când tot ce-i drept în strâmb se schimbă
  Și-i plină țara de datornici;
  Când cei cu otrăvită limbă
  La-nalte cinuri toți sunt spornici;
  Când ni s-au boierit pungașii
  Și umplu strada cămătarii;
  Și când se plâng enoriașii
  Că târfele sfințesc altare;
  Păi, Albioane prea-nălțate,
  Se uită lumea să te vadă,
  Tu, cel mai frunte-ntre regate,
  Cât te mai lași călcat pe coadă?”…