Copilul politic al cuplului Băsescu-Udrea s-a născut mort

Mă întreb ce s-ar fi întâmplat la dreapta politicii românești dacă Vasile Blaga n-ar fi rezistat. Dacă el și toți ai lui ar fi răspuns cu umilință ordinului pe unitate transmis de președinte, în 2013, care a sunat cam așa: „Ungeți-o pe Udrea șefă la partid!”.

Îmi imaginez, acum ca și atunci, cât de imperios necesară era alegerea Doamnei în fruntea PDL. M-am întrebat, ce sentiment, atât de puternic, încearcă Traian Băsescu, astfel încât să-și sacrifice, fără să clipească, partidul care l-a făcut primar și președinte. Explicația sa a fost aceea că Blaga și ai lui sunt defectori. Că lucrează pe mână cu USL. Că e necesar ca partidul să fie ferm în a lupta cu fărădelegea, să îngenuncheze corupția, să pună ordine în clasa politică, și că, doar ea, Elena Udrea e în stare de așa ceva.

Mi s-a părut că exagerează și că reacția sa, în consecința respingerii prin vot a platformei propusă de „pupilă”, e dincolo de orice interpretare democratică. Că, până la urmă, în spatele aparențelor, stă altceva, mult mai complicat.

ISTORIE De ce protestează iranienii. Care sunt motivele care au stârnit revoltele sângeroase împotriva regimului de la Teheran

23:35

SOCIAL Cum se depune contestație la impozit în 2026. Unde te adresezi, ce acte sunt necesare și ce spune legea

23:12

Să presupunem că s-ar fi ales. Unde ar fi fost astăzi partidul, în „retrospectiva” celor aflate ieri despre famiglia Cocoș?!

Ei bine, dacă s-ar fi ales, în locul PMP, ar fi fost astăzi PDL: spulberat, pur și simplu de consecințele juridice ale deschiderii dosarului Microsoft. Vă reamintesc că dosarul în discuție nu e o „afacere internă”, ci una cu ramificații transfrontaliere, zonă în care forța „afaceriștilor” underground, cu toate combinațiile lor „speciale”, se dovedește a fi complet ineficientă.

Dar, până la a ajunge în postura PMP, un PDL condus de ambițiile Elenei Udrea ar fi refuzat categoric fuzionarea cu liberalii. În conseciță, potrivit „masterplanului politic Băsescu-Udrea”, cea din urmă ar fi candidat la președinție împotriva lui Iohannis/Antonescu și Ponta – ceea ce, în principiu, s-a și întâmplat -, susținută de această dată de un partid recunoscut prin structura și forța sa organizatorică. Această realitate ar fi condus la împărțirea drastică a voturilor dreptei, în favoarea candidatului stângii, Victor Ponta.

Apoi, odată cu deschiderea dosarului Microsoft, filmul s-ar fi derulat, așa cum îl știți, până la ultimul cadru și ultima consecință. Cu două diferențe: în locul lui Iohannis, ar fi fost Ponta, iar în locul PMP, s-ar fi aflat PDL.

Sau poate că nu s-ar fi aflat, cu Ponta la Cotroceni, Udrea în Modrogan și toți șefii serviciilor la locurile lor…

P.S. Astăzi e ziua în care președintele este așteptat să sosească la „catafalcul” PMP, expus în sala Congresului, pentru a-l învia cu un spici. Un bun pretext ca să ne spună de ce tace.