Crin Antonescu. Jurnalul de la Cotroceni

Încă o zi la Cotroceni. A treia. Am început să mă obișnuiesc cu frigul. Din sfert în sfert de oră, un personaj sobru vine și deșeartă pe biroul din fața mea patru cuburi de gheață. Trăiesc ca într-un igloo. Nu e ușoară viața de președinte.
                                          *
George Crin Laurențiu Antonescu – Președintele Republicii…  Sună bine. Mi-am comandat niște cărți de vizită. Sper să le primesc la timp.
                                            *
Ieri au trecut pe-aici Florin Salam și Prințesa Ardealului. Au vrut să-i lase un imn de campanie președintelui suspendat. N-am reținut decât refrenul („Românie, te iubesc/  Lasă-mă să-ți dovedesc/ Mi-ai frânt inima în două/ Te aștept pe 29″). La plecare m-au pupat și mi-au spus „S-aveți bahtalo, domnule consilier!”. Am sentimentul  că m-au confundat.
                                           *
Într-o pauză de Discovery, am mutat pe știri și l-am ascultat pe Relu Fenechiu, vorbind de la sediul USL. Ce verb!
                                            *
Învăț limba engleză cu un papagal bătrân dar încă verde, pe care l-am găsit într-o debara (uitat, probabil, în graba plecării). Când ne-am întâlnit, își lustruia încuietoarea coliviei. E un tipicar incurabil și știe multe. Ne-am împrietenit imediat.
                                            *
Am găsit Levantul! Era sub pernă, lângă poza doamnei Merkel.
                                             *
Apăs pe butonul trei al telefonului negru din stânga biroului, ori de câte ori am o nelămurire. Băsescu a avut dreptate: nu minte niciodată. Cel mult, când îi e jenă să răspundă, zice „no comment” și-mi face cu ochiul .
                                              *
Sepepeul gătește minunat. La prânz am mâncat un delicios sufleu de cucuvea. De-acum, nu mă mai cârâie nimeni, când îmi fac siesta.
                                               *
Port cu mine peste tot servieta nucleară. Trebuie să fiu foarte atent, să nu apăs din greșeală butonul roze de lansare a bateriilor de Murfatlar.
                                              *
Am fost un senator discret. Ce fel de președinte voi fi?
                                               *
Aseară a trecut pe-aici, din rutină, Elena Udrea. N-aș fi crezut, dar ne-am înțeles foarte bine. Mi-a arătat un model nou de tricotaj. Am împachetat sarmale până dimineața. E o fată bună.
                                                *
Astăzi, din neatenție (am confundat paharul cu lapte), am tras un gât de whisky.  Am căzut în melancolie și am început să număr președinții: unul la Cotroceni, unul la sediul de campanie, unul… până am adormit… 

URMEAZĂ: VICTOR PONTA, MIC ÎNDREPTAR DE PLAGIAT PENTRU CODRUȚA KÖVESI