Cum a dat statul țara de gard

Răspunzând unei curiozități generate de editorialul de astăzi, al lui Clarice Dinu, despre explozia lui Ghiță – „Să vedem ce urmează” -, iată, avem răspunsul: a urmat Vasile Blaga, „invitat” la DNA Prahova, în calitate de suspect pe un trafic de influență, încheiat cu demisia co-președintelui PNL, de la șefia partidului, ca să fie tacâmul complet.

Vă întreb dacă înțelegeți unde ne aflăm cu țara, astăzi, înainte de alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016?

Iată cum stăm:

– un megascandal, generat de „autodetonatorul” Sebastian Ghiță – personaj multiplu-anchetat de DNA -, cu privire la o situație incredibilă de săvârșire de fals și uz de fals, chiar de către susnumit, întâmplată în clădirea Guvernului, cu ajutorul „unor înalți demnitari ai statului român” și cu știința premierului Victor Ponta – anume, documentul/ele care atestă valabilitatea tezei de doctorat a procurorului general al României – atunci, Codruța Kovesi -, probabil și a lui Victor Ponta, dacă reținem declarația lui Traian Băsescu;

INEDIT Drumul spre nota 10. Povestea singurului elev din Prahova cu media maximă la Evaluarea Națională

19:24

EXTERNE Avertisment pentru turiști: amenzi de până la 2.000 de euro pe plajele din Spania dacă nu respectă aceste reguli

19:19

– o susținere fermă a declarației lui Ghiță, cu denunț personal, în lanț, a fostului președinte, care se vizează pe sine – susținând că a știut despre fals, încă din 2014, dar a tăcut, „pentru că nu m-ar fi crezut nimeni” -, pe Florian Coldea, șeful de drept al SRI – despre care spune că i-a ordonat lui Ghiță să „o rezolve pe Kovesi”, cu ajutorul lui Ponta -, pe Mihnea Costoiu, rectorul Politehnicii București – despre care spune că ar fi redactat și semnat falsul la ordinul lui Ponta/Ghiță;

– fără legătură cu subiectul de mai sus, dar, evident, în legătură directă cu activitatea DNA, și făcând parte din tabloul general al zilei, demisia co-președintelui PNL, Vasile Blaga, de la conducerea partidului, în urma „atribuirii” calității de suspect într-un dosar de trafic de influență și finanțare ilegală a PDL.

Bref: avem două partide mari în care majoritatea românilor își pun toate speranțe de viitor – PSD și PNL -, ale căror conduceri se află în conflict deschis cu Justiția: Liviu Dragnea, Victor Ponta și Vasile Blaga;

Avem patru partide mici, care vor să sară pragul Parlamentului, dintre care trei au lideri cu probleme în Justiție: Călin Popescu Tăriceanu, Diaconu și Sebastian Ghiță (liderul informal al PRU, în absența lui Ponta) și Traian Băsescu;

Singurul partid mic cu pretenții mari, USR, deși are un lider curat, este incapabil să strângă cele 200.000 de semnături necesare depunerii candidaturilor;

O șefă DNA, subiect al unui autodenunț semnat de Sebastian Ghiță, cu privire „la falsificarea unor acte oficiale, săvârșite de el în clădirea Guvernului României, cu știrea celei în cauză”, declarație susținută fără echivoc de Traian Băsescu.

Un șef de serviciu secret, Florian Coldea, cu credibilitatea pusă la grea încercare de acuzele repetate și extrem de grave aduse de fostul președinte Traian Băsescu;

Un alt șef de serviciu secret, Mihai Răzvan Ungureanu, care, hodoronc-tronc, și-a luat jucăriile și a plecat acasă, fără să dea vreo explicație plauzibilă;

Un fost președinte care vrea să revină la vârful politicii, după ce s-a autodenunțat – susținând declarațiile lui Ghiță -, ca fiind tăinuitorul unor fapte extrem de grave, cu consecințe majore la nivelul conducerii statului;

Ca să nu mai vorbim despre „înalții demnitari ai statului român”, amintiți de Ghiță în autodenunț, fără, însă, a-i nominaliza pentru presă, sau despre șefi ai învățământului superior românesc, implicați în tot felul de matrapazlâcuri.

Ei bine, asta numesc eu „să dai țara de gard”.

Mai grav decât o democrație care nu se poate sprijini, astăzi, pe partide „curate”, pe servicii secrete solide, cu șefi neimplicați în manevre politice, cu o Justiție fermă, imposibil de atras în diverse scandaluri, nu poate fi decât o pseudodemocrație „a la Putin”.

Dorește cineva să încerce?

P.S. Aflați, într-o zi, întâmplător, în curtea unui prieten, doi-trei vecini s-au luat la harță. Gata-gata să-și spargă țestele. După un timp, omul meu n-a mai suportat și le-a spus zavragiilor: „Hei, hei! Ia terminați, dracului, cu scandalul, și plecați pe la casele voastre, dacă aveți ceva de-mpărțit! Pe mine să nu mă faceți de râsul lumii!”.

Valabil și pentru noi.