• Publicat:
Puterea Gândului

Cum se va schimba lumea după pandemia de Coronavirus? #Distribuiți masiv!

Cum se va schimba lumea după pandemia de Coronavirus? #Distribuiți masiv!
Alina BÂRGĂOANU

Actuala pandemie de coronavirus este însoțită, pas cu pas, de infodemia răspândită masiv pe rețelele sociale, prin intermediul mijloacelor clasice de comunicare în masă, dar și prin tradiționalul viu grai. Platitudini, scenarii apocaliptice, referiri la serialele de pe Netflix, conspirații, zvonuri, sfaturi medicale, accese de indignare sau de duioșie, meme, bancuri, multe fotografii cu mâncare (iertați-mă!, am postat și eu, dar promit să nu urmeze altele cu pisici). Oare cum ne vom uita la acest moment peste câțiva ani? Care sunt schimbările de durată pe care actuala criză le declanșează, le prefigurează sau le accelerează?

Globalizarea în carantină

De-globalizarea este o tendință pe care actuala criză doar o accelerează și pentru care reprezintă și un excelent paravan (ah, gândirea asta conspiraționistă nu ne dă pace zilele acestea!). Tendință căreia îi este subscris programul electoral și de guvernare al Președintelui american Donald Trump, “America first”; tendință care infuzează multe dintre demersurile centrifuge din Uniunea Europeană sau acelea de a construi o Uniune mai mică (“like-minded countries”, “mini-Schengen”, “Tratatul de la Achen”); sau care alimentează demersurile Chinei de a deveni o superputere tehnlogică, de a-și reduce dependența de industria americană de semiconductori și de spațiul digital dominat de giganții tehnologici din Silicon Valley.

Criza noului coronavirus a relevat, cu dramatism, fragilitatea unei lumi interconectate; faptul că economiile, lanțurile de producție sunt hiper-interconectate și interdependente; că un “strănut” de la Beijing, mai precis, de la Wuhan, face ca aproape întreaga planetă să “răcească”, chiar să intre în “carantină”, la propriu și la figurat.

Criza a creat contextul perfect pentru ca argumentele în favoarea închiderii granițelor, repatrierii forțelor de producție și a talentelor, renaționalizării activelor să cunoască un reviriment nesperat. Este o ironie faptul că aceste apeluri #mefirst sunt făcute tocmai de actorii puternici, state sau alianțe de state care au beneficiat la maxim tocmai de primul val al globalizării/ integrării economice. Iar această situație, în care tocmai actorii aflați odinioară în avangarda globalizării/ liberalizării/ integrării economice se află acum în avangarda tendinței opuse, cea a decuplării, îi transformă pe actorii de talie mică și mijlocie, cei aflați la periferiile financiare și tehnologice ale lumii, în dublu pierzători. Sau poate nu chiar pierzători, ci doar un fel de “last” ai globalizării, foarte probabil un fel de “last” și ai de-globalizării.

Aura de prestigiu care va înconjura Inteligența Artificială și pe creatorii săi

Iată o întâmplare semnificativă în acest sens. Prima alertă privind apariția unui număr neobișnuit de cazuri de preumonie în Wuhan aparține companiei BlueDot, specializate în monitorizarea epidemiilor aplicând tehnologiile de Inteligență Artificială și învățare computerizată automată (machine learning). Posibil să fie vorba despre o anecdotă excesiv amplificată, despre o semi-legendă urbană, este posibil ca doctorii din Wuhan să fi constatat același lucru înaintea aplicației de epidemiologie computatațională.

Dincolo de această semi-legendă urbană, cert că tehnologia a jucat, în China, un rol esențial în identificarea cazurilor de infectare cu noul Coronavirus, a pattern-urilor de răspândire, în izolarea pacienților și supravegherea regulilor impuse de carantină sau izolare.

Tocmai ca urmare a primei tendințe despre care am vorbit – deglobalizarea, inclusiv deglobalizarea spațiului comunicațional și bătălia pentru interpretare, pentru narațiunea dominantă – informațiile care vin din diverse părți ale lumii trebuie de multe ori privite cu prudență. Dar cred că putem avea suficientă încredere în informațiile despre mobilizarea giganților chinezi (Baidu, TenCent) pentru a găsi soluții de detectare a pattern-urilor de răspândire a virusului, de detectare a persoanelor care nu poartă măști în public și, în consecință, descurajarea unui astfel de comportament; sau cele referitoare la utilizarea roboților pentru igienizarea spațiilor prin care au trecut persoane infectate; sau cele referitoare la uriașul experiment privind munca delocalizată, experiment care pe multe alte state, între care posibil și România, le-ar pune în dificultate.

În acest moment dramatic, statul chinez și-a pus problema depozitării puterii de calcul (computational power), a constituirii unor fonduri de rezervă de algoritmi, baze de date, semi-conductori. Iar departamentul de radiologie a spitalului universitar din Wuhan perfecționează o aplicație de Inteligență Artificială folosită până de curând doar pentru detectarea automată a simptomelor de pneumonie, cu gândul de a o extinde pentru detectarea infecției cu Covid-19. Potrivit articolului, aplicația extinsă a fost folosită deja în 34 de spitale din China, pentru analizarea a 32.000 de cazuri.
Cert este că, din acest moment, lumea va intra într-o cursă nebună: în fază „acută”, o cursă, un “sprint” pentru supremație în identificarea unui vaccin împotriva Covid-19; în fază „cronică”, o cursă, un maraton pentru supremație privind inovațiile din domeniul medical; acele inovații bazate pe Inteligență Artificială, învățare computerizată automată, algoritmi și serii mari de date.

Câștigători și pierzători: unii cu tehnologia, alții cu usturoiul și cuișoarele

Printre alte lucruri, criza noului Coronavirus a dezvăluit coexistența – până acum relativ pașnică – între globalizare, modernizare și forme de organizare și de comunicare pre-moderne, de-a dreptul tribale. Fără instrumente prea sofisticate de analiză, se poate identifica clash-ul puternic dintre stilurile de viață ultramoderne și cele ultratradiționale; detectabil între țări, între zone geografice distincte, dar și în interiorul aceleiași țări. Mall-uri, drone, roboți, telefoane inteligente, aplicații digitale, au o existență lejeră pe lângă manifestări tribale, superstiții, panici, isterii și psihoze colective.
Dacă ar fi să mă iau după unele mesaje pe care le primesc pe Whatsapp sau pe mesageria privată de Facebook, aș ajunge la concluzia că omenirea nu a trecut prin Renaștere, prin Iluminism, nu a ajuns pe Lună, nu e cât pe ce să afle cum să ajungă pe Marte (tot cu ajutorul Inteligenței Artificiale).

Am citit că, în 1348 (deci în mijlocul uneia dintre cele mai violente pandemii atestate, cunoscute sub denumirea de Moartea Neagră), regele Franței i-a adunat pe cei mai luminați gânditori ai regatului, cerându-le părerea cu privire la cauzele dezastrului. Răspunsul marilor gânditori: “o triplă conjuncție între Saturn, Jupiter și Marte în Taur la 40 de grade”. Pentru unii, explicațiile de acest gen sunt la fel de seducătoare ca în 1348.

Criza noului Coronavirus a relevat, așa cum am arătat, fragilitatea unei lumi interconectate; fragilitate în ceea ce privește răspândirea virusului, cât și fragilitate în ceea ce privește spațiile publice. Panica, isteria, conspirațiile s-au răspândit ca flăcările incendiilor de început de an din Australia. În România și aiurea, criza propriu-zisă, globală și locală în același timp, a amplificat “afecțiunile” preexistente ale organismului social: polarizarea, susceptibilitatea la emoții extreme, la pseudo-informații, neîncrederea funciară, încrederea în “forțe ascunse” și, mai ales, încrederea în a descifra “intențiile” și „acțiunile” acestor forțe ascunse, raportarea haiducească la stat, fuga de regulă și autoritate.
Cursa nebună care nu a fost declanșată, ci accelerată de Covid-19 – cursa pentru supremație tehnologică, pentru Inteligență Artificială și prestigiul asociat – pare la fel de necruțătoare ca o pandemie. Are potențialul de a împărți lumea în metropole digitale și periferii analogice: câștigători și pierzători, neurochirurgi pentru roboți și gură-cască digitali.
Cu alte cuvinte, din această criză, unii se vor “alege” cu aplicații de Inteligență Artificială pentru orice poate cuprinde mintea umană; alții cu credința reînnoită în beneficiile anti-virale, chiar anti-cancer ale usturoiului, pătrunjelului și cuișoarelor. Deocamdată, pierzătorii și câștigătorii pot coexista (și) în același spațiu geografic. Teamă mi-e că, pe măsură ce trece timpul, taberele se vor îndepărta. Psihologic, dar și geografic.

Editorial semnat de profesor universitar doctor Alina BÂRGĂOANU

Inchide