Dacă îl lași, poștașul sună întotdeauna de câte ori vrea El

Redactor:
Marian Sultănoiu
Dacă îl lași, poștașul sună întotdeauna de câte ori vrea El
Nu că n-aș vrea, dar nu prea mai înțeleg care-i figura cu trinomul PSD-Poșta Română-PNL.

Primul act – Aflăm că PSD a încheiat un protocol cu Poșta Română, potrivit căruia „pensionarii primesc, odată cu pensia, o publicație din partea social-democraților cu materiale/mesaje anti-PNL”.

Actul doi – Ludovic Orban anunță că PNL va da în judecată PSD „pentru că a încheiat un protocol cu Poșta Română, astfel încât pensionarii să primească, împreună cu pensia, un material electoral din partea social-democraților cu mesaje împotriva liberalilor„. Orban precizează că, în virtutea prevederilor protocolului încheiat între PSD și Poșta Română, „fiecare poștaș va fi obligat ca, odată cu banii de pensie, să le livreze pensionarilor și un material de campanie cu atacuri la adresa PNL”.

Actul trei – Poșta Română precizează, la rândul său, că distribuie materialele de informare PSD pe baza unui contract comercial plătit.

Actul patru – Orban prezintă un contract încheiat între Sindicatul Liber din Poșta Română și PSD conform căruia „Poșta Română va furniza date personale ale cetățenilor și va participa la întâlnirile și dezbaterile PSD în campania pentru europarlamentare”.

Ceea ce mi se pare a fi foarte grav.

„Poșta Română se angajează să dea PSD toate datele personale ale cetățenilor. (…) Au zis că e oportun – încheierea unui contract între Sindicatului Liber din Poșta Română (SLPR) și PSD – pentru că evoluția și beneficiile salariale care pot fi obținute de sindicat sunt influențate de deciziile PSD”, a afirmat Ludovic Orban, potrivit Mediafax.

În context, șeful liberalilor a lăsat să se înțeleagă că va urmări în judecată acest demers.

Actul cinci – Ionel Dancă, purtătorul de cuvânt al PNL, anunță depunerea la DNA a unei plângeri penale împotriva PSD, având ca obiect contractul PSD-Poșta Română, întrucât, prin semnarea acestui document, s-a politizat serviciul poștal de către partidul din Kiseleff, acesta fiind folosit în scopul distribuirii materialelor electorale.

Actul șase (de culoare) – Secretarul general al PSD, Codrin Ștefănescu, a caracterizat demersul liberal ca fiind o aberație, căreia nu trebuie să-i răspunzi logic. Și s-a ținut de cuvânt: „Este o aberație, ceea ce fac ei nici nu merită un răspuns logic. Sunt o gașcă de delatori, de denunțători, de plângăcioși, specializați în a aplauda tot ce înseamnă abuz, încălcările drepturilor și libertăților și sunt fanii tovarășilor Lazăr și Kovesi. Cu astfel de personaje ce tip de dialog poți să ai, ce tip de explicație pe vreun subiect poți să le dai? Cum te poți înțelege cu astfel de oameni? Nu poți decât să îi ignori și în același timp să arăți cu degetul către ei ca să înțeleagă toată România cam cu ce fel de personaje ne luptăm pentru țara asta”.

Absolut.

În consecință, dintre toate cele enumerate mai sus, nou sub soare este doar contractul încheiat între SLPR și PSD, care, prin consecințele aplicării sale (oferirea datelor personale ale cetățenilor către PSD), devine un act foarte grav, și poate că exact acesta ar fi meritat o atenție deosebită.

În rest, protocolul PSD-Poșta Română, care prevede distribuirea de materiale de informare PSD pe baza unui contract comercial plătit, nu este altceva decât, episodul doi al „mizeriei” – după cum a catalogat demersul liderul liberal – înregistrate în 2014 (primul astfel de protocol semnat de cei doi parteneri), despre care liberalii, abia „scăpați” din mariajul cu PSD (post USL), au tăcut bine-mersi, focalizându-se, mai ales, pe lingerea rănilor – mulți dintre ei digerând greu ruptura, unii chiar rămânând, până azi, în siajul social-democraților.

Pentru cei interesați de spirala istoriilor nebăgate în seamă (care astăzi produc noi consecințe), redau mai jos un fragment din materialul din toamna lui 2014 – din vremea lui Ponta-premier, care aborda exact, dar exact, același subiect.

O SCRISOARE VÂNDUTĂ. Poștașul sună luna aceasta de două ori: o dată pentru pensie, a doua oară pentru Ponta.

Scandal monstru între pensionari, PSD, Poșta Română și ACL. Seniorii acuză Poșta că-i sperie cu propaganda făcută de PSD, atașată, printr-un flyer, talonului de pensie. „Klaus Iohannis vrea să îți taie pensia”, scrie în pliantul care a ajuns la o parte dintre români alături de talonul de pensie. Poșta răspunde, printr-un comunicat, că a încheiat un contract cu alianța electorală PSD-UNPR-PC pentru distribuirea de pliante electorale, prin serviciul de marketing direct – distribuție neadresată. Precizează, totodată, că nu e interesată de conținutul „mărfii”. Șeful Poștei Române este, însă, și vicepreședintele PSD Diaspora.

De câteva zile, de când poștașii au început să împartă pensia pe luna în curs, oamenii primesc, oficial, atașat la talon, un pliant în care PSD îl desființează pe prezidențiabilul ACL, Klaus Iohannis, susținând că liberalul, dacă va fi ales președinte, „le va tăia pensiile românilor”. „Ai grijă ce votezi! Cine a tăiat o dată pensiile le va tăia din nou!” se arată în flyerul atașat.

Câțiva pensionari au sunat la redacția gândul, sesizând „mizeria pusă la cale de Ponta și partidul lui”, precizându-ne, totodată, că sunt „clienții” Oficiului Poștal 35, din Cotroceni. Ne-am dus acolo pentru a vedea ce se întâmplă mai exact.

O discuție la Oficiul 35

Sâmbătă, pe la 10, când ploaia nu știe dacă să-nceapă sau să mai stea, Cotroceniul părea adormit. Pe strada Zării nr. 10, deschis într-o casă vopsită în portocaliu cu roz, „Oficiul Poștal 35″. În oficiu, la ghișee, o doamnă operatoare și doi clienți. Aștept să-mi vină rândul și întreb: „Doamna dirigintă?!”. „Nu e!”, „Un factor poștal?!”. „Niciunul”. „Dumneavoastră, singură?”. „Numai eu”, îmi răspunde doamna, aproape mecanic, la fiecare întrebare. „Atunci vă întreb pe dumneavoastră: e adevărat că pensionarii primesc, odată cu talonul, un pliant de campanie al PSD?”. „Adevărat”. „E vorba de un contract?”. „Un contract, sigur că da”. „Între cine și cine?”. „Între noi și cineva, dar nu știu să vă spun, exact, cine. Nici doamna dirigintă nu știa sigur, și a cerut amănunte mai de sus”, spune femeia de la ghișeu, și îmi arată tavanul cu degetul. „Probabil că luni o să știe mai multe…”. „Probabil”. „Dar e voie ca Poșta să facă politică?”. „Dar nu e politică! Pe noi nu ne interesează conținutul. Noi doar atașăm pliantul și îl ducem la destinație. Asta le-am spus și celor din cartier care au venit să sesizeze. Noi nu avem vină„. „Deci, nu aveți…”.

Mi-am luat „la revedere” și am ieșit. La colțul străzii, pe Carol Davila, o doamnă în vârstă mă întreabă unde-i poșta. Îi arăt clădirea și o întreb dacă are ceva de sesizat. „N-am!” spune scurt. Dar vreun pliant a primit? „Pliant? Parcă am primit ceva… De la Mega?”. „De la Mega?!”. „Da”, spune doamna în vârstă și mă privește cu speranță. „Atunci, nu e ăsta”.

Câteva discuții în cartier

Mai întreb pe stradă, mai întreb pe la porți, pe la uși de apartamente. Unii spun c-au primit, dar nu vor să discute, alți c-au primit și le-au aruncat la coș, „că nici la baie nu erau bune”, alții că n-au primit nimic, unul că n-a primit nici măcar pensia.

Alerg după o doamnă care tocmai intra într-o curte strâmtă, dichisită, în fața unui bloc.

„Sărut mâna, aveți două secunde?”. Femeia mă privește „lamă”, ridicând dintr-o sprânceană. Capăt curaj și insist. „Sunteți pensionară?!”. Femeia ridică și cealaltă sprânceană, tot pe „mute”. O iau ca pe un „da” mimic, și mai fac un pas. „Ați primit pensia?”. „Ce vrei dom”le de la mine?” spune doamna, dintr-un șuierat. „Voiam să știu dacă ați primit, atașat la talon, un pliant al PSD; un flyer”, zic. „Hai că ești prost, am crezut că ești om serios”, zice și intră în bloc.

Un bărbat în salopetă, martor la discuție, ajuns în dreptul meu îmi spune misterios: „Nu mai întreba, bre, degeaba, că nu-ți spune nimeni, nimic. Oamenii e fricoși, nu vezi. Le e frică de ruși, dă-i Dumnezeului!”.

Discuția din bloc

Din casă în casă ajung într-un bloc, pe lângă podul Cotroceni. Sun la câteva uși și capăt răspunsuri la fel de diverse. Unii mă privesc curios și îmi spun că nu știu nimic; alți că știu, și îmi închid ușa în nas; o pensionară „de la trei” îmi spune că nu știe, că a fost plecată, dar că ea, oricum, primește talonul la cutia poștală…

În sfârșit, o doamnă foarte amabilă, pe la nu mai știu ce etaj – întrucât pierdusem șirul -, e de acord să-mi spună toată tărășenia, după ce primește acceptul soțului: „Da, am primit un pliant. E o campanie josnică, pentru că e adresată oamenilor în vârstă, iar oamenii în vârstă poate că nu sunt suficient de informați și primind acest pliant își fac o impresie greșită”, spune pe nerăsuflate.

Ce răspunde Poșta condusă de vicepreședinte PSD Diaspora

Poșta Română – reprezentată din luna iunie 2014 de Alexandru Petrescu, director general interimar al CNPR, și vicepreședinte PSD Diaspora – răspunde acuzațiilor, printr-un comunicat, potrivit căruia instituția a încheiat un contract de distribuire de pliante cu alianța electorală PSD-UNPR-PC.

„Compania Națională Poșta Română, prin serviciul de marketing direct – distribuție neadresată (PostMesager), răspunde nevoilor specifice generate de campaniile electorale și încheie contracte cu toate entitățile care doresc să se folosească de acest serviciu. (…) Astfel de servicii, respectiv distribuirea de flyere de campanie electorală, fac parte din activitatea specifică a unui furnizor de servicii poștale și se regăsesc în portofoliul oricărui operator internațional de profil”.

Totodată, în comunicat se precizează că Poșta Română se detașează de orice polemici de natură politică și respinge orice interpretare subiectivă a activității sale. „Reamintim faptul că Poșta Română este o companie care funcționează pe criterii comerciale, de profitabilitate, și nu poate fi considerată sub nicio formă anexa vreunui partid politic sau a unor interese de moment”.

Ei, iată! Vi se pare ceva cunoscut din toată tărășenia?! Dacă, da, atunci vina vă aparține în exclusivitate. Dacă atunci, în 2014-2015, ar fi existat o poziție, au adevărat, fermă, împotriva unui atare demers, e posibil ca astăzi să nu se fi repetat.

Da, sigur, înțeleg, erau alte timpuri: unele în care PNL și PSD s-ar fi iubit la infinit. Doar că n-a fost să fie…

Inchide