• Publicat:
Puterea Gândului

De ce cred că pentru PSD e ultima dată

De ce cred că pentru PSD e ultima dată
În mijlocul balamucului românesc se-ntâmplă două chestii: un război și un experiment.

La capitolul război, PSD-ul are astăzi cea mai mare opoziție din toată istoria existenței lui. 

Nu ar fi câștigat alegerile dacă lumea ar fi ieșit la vot și dacă nu ar fi luat la țință fiecare categorie socială și profesională cu măriri de salarii, singura armă „ideologică” rămasă în portofoliul social-democraților. 

Practic, mai toată lumea bună, tot urbanul și caftanul, este împotriva acestui partid identificat cu corupția și eșecul României 

Actualul Președinte KWJ și fostul Președinte, Băsescu, fostul șef al PSD și premier cu tot cu amicul său fugit, Ponta și Ghiță, fostul premier, Dacian Cioloș, USR(partid cu ideologia anti PSD), PNL, UDMR(electoratul său însă este anti PSD), PMP, SUA, Parchetul General, DNA, Bruxelles, SUA, SRI, Presa(cu excepția Antenelor), #Piața, societatea civilă organizată profesional, liderii influenți ai rețelelor de socializare plus jumătate din țară. 

În altă ordine de idei, PSD-ul nu mai are cu cine. Dincolo de cei 150 de oameni anihilați de Justiție în procesul de curățire programatic al DNA&Friends, dacă Dragnea dispare din peisaj, și toate narativele auzite de mine îl dau „dus” într-un fel sau în altul, PSD-ul este decapitat. Din hidra aceea mamut, cu multe capete, de pe vremea lui Iliescu-Năstase, PSD-ul se mai ține într-un teleormănean a cărui libertate se mai ține într-un singur proces. 

Dispariția lui Dragnea îl poate propulsa doar pe Șerban Nicolae în frunte, omul care reprezintă inima din pieptul de aramă al rezistenței. Și, dacă pe vremea lui Dragnea, este regretat Ponta, pe vremea lui Nicolae sigur va fi regretat Dragnea, iar Ponta va deveni un Ludovic al XVIlea. 

Ce-i drept, azi, cel mai urât om din România, la oraș, după Ion Iliescu, este Dragnea. 

Dacă e război, e teroare, și dacă e teroare, nu-i așa, trebuie să vină americanii să pună lucrurile la punct. Rețeta clasică. Aici începe experimentul. 

Acum e război rece cu multă gheață cu rușii, iar spațiul românesc a suportat o derusificare masivă din partea aliaților strategici și a subcontractaților săi, serviciile secrete românești, așa cum ne asigura de peste ocean, fostul general de Securitate fugit in 1978 in SUA, I.M.Pacepa.

Practic, nu mai poți să vezi un film rusesc pe net de atâta „geopolitică”.  

PSD este identificat de opinia publică ca fiind cel mai suspect partid de „a fi cu rușii”, ceea ce este o prostie propagandistică mare cât Casa Ppoporului. Românii nu intră la Lukoil să pună benzină de-atâta „iubire” pentru ruși, cei care ne-au făcut cele mai mari distrugeri și jafuri pe teritoriul țării, ne-au luat tezaurul și Basarabia și ne-au adus cel mai mare flagel din istoria existenței noastre: Comunismul.

Bunăoară, oamenii aceia de afaceri, de la Consiliul de afaceri Americano-Român, care-i prezentau lui Grindeanu un „parcurs” dorit pentru ca afacerile americane să meargă mai bine în România, erau un paravan pentru CIA. Cât despre „Agenție”, se spune că are un plan în spațiul european de a torpila partidele de stânga, adică acelea care-s mai disponibile pentru tot feluri de deal-uri cu rușii. De aceea Liviu Dragnea anunța, mai zilele trecute, că va lupta cu Soros până la capăt și ultimele sale puteri. Soros este doar un substitut imagologic pentru „să moară dujmanii mei”, americanii. 

În aceste condiții, PSD-ul a câștigat ultimele alegeri din cariera sa.

 
Inchide