Desecretizarea SIPA vs secretizarea DGPI

Redactor:
Marian Sultănoiu
Desecretizarea SIPA vs secretizarea DGPI
Scandalul SIPA ia amploare. În curând, ar putea exploda ca o bombă pe generic - cu rahat cu perje.

Cu puține excepții, toți liderii politici și cei din Justiție cer – sau sunt de acord – cu desecretizarea arhivei SIPA. Ceea ce mi se pare corect, până la un punct. Întrucât nu există om care să fie controlat la intimități – mai ales cu rea voință -, și să se poarte decent, rectiliniu și uniform – el însuși considerându-se, eventual, șantajabil, atacabil, tăvălibil în… pestilențial.

Spun, până la un punct, întrucât nu înțeleg ce înseamnă desecretizare, cine desecretizează, în ce măsură poate fi controlat desecretizatorul, și ce va urma după.

Aș lua în discuție/dezbatere un proiect de act normativ care să stabilească, în primul rând, cine are acces la dosarele secretizate, cum vor fi acestea scoase de sub „sigiliu”, și, mai ales, ce pedepse vor fi aplicate celor care vor lăsa ca informația să se scurgă în piață și în presă, cu atât mai mult cu cât aceasta nu are legătură cu încălcarea legii, ci cu viața intimă.

Unii susțin că tot ce a fost de luat din arhivă s-a luat, practic, pușculița fiind astăzi devalizată, golită de substanță, cu promisiune zero în materia surprizelor de proporții.

„Foarte bine, să se desecretizeze! – spune fostul premier, Victor Ponta. De fiecare dată s-a spus că doamna Macovei a avut grijă să ia ce-i trebuie, oricum nu mai e nimic acolo. Eu, cât am fost prim ministru știu că Ministerul Justiției nu a avut nici activitate SIPA, nici arhivă. Repet, foarte bine, să se afle tot. Nu cred că mai are cineva ceva de ascuns”, a mai adăugat social-democratul, răspunzând, astfel, celor publicate de jurnalistul Dan Andronic.

Potrivit acestuia din urmă, arhiva SIPA a fost deja copiată de judecătorul Cristi Dănileț și de procurorul DNA, Paul Dumitriu, membri ai comisiei de inventariere a dosarelor în discuție desemnată de Monica Macovei.

Sigur, toți cei acuzați au negat informațiile, Dănileț sesizând chiar și Parchetul General, în acest sens.

În plin scandal, cum arătam mai sus, toată lumea cere desecretizare – de la președintele CSM, la cel al ICCJ, și până la președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, care l-a somat pe ministrului Justiție să inițieze demersul de a desecretiza „măcar raportul”, altfel încrederea liderului social-democrat în Tudorel Toader tinzând să ajungă la „zero”.

„Știu și eu, cred că în 2007 a fost făcut un raport de către Ministerul Justiției, care se referea la acea spargere sau acea dispariție a unor dosare din această arhivă. Ministrul Justiției actual cred că poate să desecretizeze măcar acel raport într-o primă fază, dar eu am mai spus că poate arhiva asta ar trebui desecretizată. Pe de altă parte, dacă ceea ce se spune este adevărat și văzând toate informațiile care au apărut până la ora asta, s-a petrecut, nu știu dacă se mai petrece, un lucru îngrozitor. Faptul că cineva ar fi putut să folosească acele informații pentru a șantaja, pentru a influența decizii ale Justiției, mie mi se pare unul dintre cele mai urâte lucruri, care s-au întâmplat în România în ultimii ani. Și poate, într-adevăr dacă așa este, și din păcate se pare că așa s-ar putea să fie, acesta poate să fie unul din cele câteva instrumente care au fost folosite de sistem, binom, trinom și așa mai departe„.

Dar de ce se pot întâmplă toate acestea? De ce intimitatea românilor – magistrați, avocați, politicieni, jurnaliști, oameni simpli – a fost scoasă la mezat de toți căutătorii în izmene, ai prea multor servicii secrete, plătite din banii noștri, doar pentru a-i face șantajabili pe cetățenii de decizie?

A, a ieșit vreunul în afara legii, se ocupă organele în drept. Fără manevre, fără șantaj. Dar ca să-i zgârmi rahatul, ca la coprocultură, să vezi dacă are paraziți, și să-l chemi la tratament, asta e jegos și miroase urât.

Nu cumva, statul pe care îl plătim ca să ne apere, își bate joc de noi, fără scrupule, lăsându-ne în fundul gol în fața prea multor servicii de mascaradă și șantaj?!

Păi, nu are dreptate și Liviu Dragnea când spune: „Și poate, într-adevăr dacă așa este, și din păcate se pare că așa s-ar putea să fie, acesta poate să fie unul din cele câteva instrumente care au fost folosite de sistem, binom, trinom și așa mai departe”?!

Ba are! Și tocmai din acest motiv, simplu, a hotărât și „premierul” din penumbră să-și facă serviciul lui secret, potrivit declarațiilor de cunoscător în domeniu ale lui Traian Băsescu, făcute în Senat,.

Acesta a declarat, după adoptarea proiectului de lege pentru aprobarea în Camera Superioară, a OUG, privind  înființarea, organizarea și funcționarea Direcției Generale de Protecție Internă (DGPI) a Ministerului de Interne – cu amendamentul Comisiei de apărare, care prevede că șeful acestei structuri este numit și eliberat  din funcție de ministrul de Interne -, că „Dragnea vrea un serviciu la propria-i butonieră”.

„Am insistat asupra a două aspecte: șeful serviciului să fie numit și în baza unui aviz imperativ dat de CSAT; serviciul să nu fie remilitarizat.

Prin intervenția mea a fost imposibil să clintesc majoritatea PSD-ALDE. Dragnea vrea un serviciu pe care să-l gestioneze singur, prin intermediul actualului, dar vremelnicului ministru al Internelor, pentru că din procesul de desemnare a șefului noului serviciu a fost eliminat și premierul.

Să scoți Președintele României din circuitul de desemnare a șefului unui serviciu de informații militarizat și extrem de puternic este, pe de o parte, o acțiune ticăloasă și politicianistă, iar, pe de altă parte, neconstituțională. Președintele este comandantul Forțelor Armate, cu sau fără voia lui Dragnea, cu sau fără voia PSD și ALDE”.

Păi, dacă nici Traian Băsescu nu e bazat în materie de servicii, atunci cine?! Ministrul de Interne, Carmen Dan?

Inchide