Facerea Constituției, cu cetățeanul ținut la ușă

Modificarea Constituției, despre care Traian Băsescu și Crin Antonescu au vorbit, la Academia Română, atât de frumos, este într-o mare harababură. Nu se știe, cu siguranță, ce se revizuiește, cum și ce proiect stă la baza dezbaterilor. Putem fi siguri de doar două lucruri: USL, având două treimi din cvorum, își va impune punctul de vedere, iar discuțiile din comisia parlamentară se vor desfășura fără presă. „De participat,  cred că nu e cazul, pentru că nici noi nu participăm la lucrările voastre din redacții, atunci când vă pregătiți programele”, îi anunța șeful Senatului, Crin Antonescu, pe ziariști, făcând o gravă și de la sine grăitoare confuzie între o entitate privată, a cărei agendă nu privește pe nimeni și un organism parlamentar, a cărui ședință, prin subiectul abordat, interesează publicul în cel mai înalt grad. Liderul liberal conduce Comisia parlamentară pentru revizuire, formată din 23 de senatori și deputați (dintre care 15 sunt de la USL) și vorbeșteîn calitate de factor de decizie. El promite, așadar,  „o Constituție pentru cetățeanul român”, la a cărei elaborare, paradoxal, acesta din urmă e ținut pe la uși.
Vox populi ar urma să răsune, totuși, prin Forumul Constituțional, organism al societății civile, care consultă cetățenii și își prezintă concluziile și propunerile Comisiei Constituționale. Deocamdată, este singurul care muncește, pe 13 martie epuizându-și menirea și predând ștafeta parlamentarilor, reuniți sub conducerea dlui Antonescu, doar o dată, pentru a-și stabili regulamentul. Când va începe lucrul, comisia va avea în față trei proiecte: pe cel prezidențial, gata încă din 2011, pe cel al USL și pe acela al societății civile, care ar putea aduce elemente în plus, față de primele două. În unele puncte, ideile președintelui Băsescu coincid cu ale USL, în altele însă sunt divergente și, ținând cont de încrâncenarea cu care fiecare își apără poziția, revizuirea Constituției intră, inevitabil, sub semnul conflictului. Iată câteva diferențe majore: șeful statului cere majorității să pornească de la referendumul din 2009, care a aprobat un parlament unicameral cu 300 de parlamentari, dar USL vrea unul bicameral cu 390 de aleși; președintele ține să fie consultat de primul ministru, înainte de a numi sau revoca un membru al guvernului, dar USL are în plan să-l oblige pe președinte să-l desemneze pe premierul propus de  majoritate; Traian Băsescu nu se atinge de prerogativele prezidențiale de politică externă, Victor Ponta însă propune fragmentarea acestora prin Constituție, primul ministru urmând să se ocupe de relația cu UE și președintele de celelalte, iar șirul divergențelor ar putea continua.
Revizuirea Constituției se prefigurează a fi, așadar, cea mai mare bătălie politică de anul acesta și, poate, ultima dusă de Traian Băsescu, care, cu un PD-L sfâșiat de lupte interne, va fi nevoit să joace, de la Cotroceni, rolul  Opoziției. Nu  este  loc pentru cetățean, în această încleștare: Legea fundamentală i se va livra la referendumul din toamnă, fără a i se da măcar satisfacția de a asista la facerea ei, în direct. Ținerea presei pe la uși are însă și o parte bună – publicul nu-i mai vede pe demagogi, în toată splendorea.