• Publicat:
Puterea Gândului

Guvernarea de cârdășie îi amnistiază pe oamenii cinstiți

Guvernarea de cârdășie îi amnistiază pe oamenii cinstiți
Tu, funcționarule de la Vodafone sau de la Orange care citești acest text, ce crezi că ți s-ar fi întâmplat dacă le-ai fi trimis clienților tăi facturi greșite, producând o gaură companiei? Te-ar fi mângâiat șeful tău pe cap tandru, că-i an electoral? Sau ți-ar fi arătat ușa?

Amnistie! Fericire generalizată. Curg paralele de la guvern spre toată lumea. Nimeni nu tresare înfricoșat. Amnistie? Serios? Amnistia este un act al puterii de stat prin care se înlătură o răspundere penală pentru o infracțiune săvârșită.

Care este, de pildă, infracțiunea săvârșită de mamele care au luat bani mai mulți dintr-o eroare a unor angajați ai statului care le-au trimis indemnizații mai mari? Că i-au luat, ne sugerează Guvernul când folosește cuvântul „amnistie”. Dar care este răspunderea statului? Niciuna. Căci printr-o perversă schimbare de perspectivă, acest Guvern mută culpa exclusiv pe mame. Ele au greșit și noi, Vodă Ponta, printr-un act de milostenie, le amnistiem pe mame, apoi pe profesori și pe pensionari și-ntr-un final pe toți bugetarii. Ce porcărie electorală deghizată într-un act de reparație socială!

Milostenia este un gest de mărinimie sfidătoare și trufașă care trimite la o Românie feudală. Este un act de voință al conducătorului față de supușii săi. O Românie modernă și europeană ar fi avut reguli clare, în care fiecare și-ar fi cunoscut perfect îndatoririle și în care funcționarii ar fi știut că, dacă greșesc, plătesc. Tu, funcționarule de la Vodafone sau de la Orange care citești acest text, ce crezi că ți s-ar fi întâmplat dacă le-ai fi trimis clienților tăi facturi greșite, producând o gaură companiei? Te-ar fi mângâiat șeful tău pe cap tandru, că-i an electoral? Sau ți-ar fi arătat ușa? Însă aici, în această guvernare de cârdășie, nimeni nu răspunde. Cel mai comod pentru un hoț sau pentru un incompetent este constatarea nivelatoare că „toți suntem la fel”. Premierul iartă dintr-un condei greșalele funcționarilor și le face cu ochiul complice amnistiaților: Om fi noi hoți și proști, dar nici voi nu sunteți ușă de biserică! Și apropo de biserică, încă două milioane de lei din Fondul de rezervă al Guvernului pentru mănăstiri?! De ce? Uite-așa, pentru că pe oamenii miloși îi iartă Dumnezeu. Bogdaproste!

Revenind la cazul amnistiaților, mesajul e clar: dacă a greșit cineva, acesta nu e în niciun caz statul, ci cel care a beneficiat de bani și, la rigoare, nici acela, deoarece în urma amnistiei toată lumea rămâne cu bani mai mulți la portofel.

Chiar toată lumea? De unde are dl. Ponta bani să fie milostiv? Din banii săi, ai lui Dan Șova sau ai amicului Sebi Ghiță? Vine cumva cu bani de acasă? Nicidecum. Din banii tăi, contribuabilule. Tu plătești grația divină a lui Ponta, tu ești sponsorul neoficial al amnistiei guvernamentale, tu finanțezi generozitatea unor inși al căror unic scop pe lumea asta e să câștige alegerile și pe urmă Dumnezeu cu mila. Dar ideea că există undeva o găleată cu bani din care premierul „dă” în dreapta și-n stânga ființează adânc în mintea electoratului căruia dl. Ponta i-a urat deunăzi să-l găsească „inundat în vin și țuică”. Prea puțini judecă acum limpede că decontul se va face, în cele din urmă, după alegeri, când toți dăruiții de azi vor rămâne cu ochii-n soare.

Guvernarea de cârdășie îi amnistiază pe oamenii cinstiți scrie în capul acestui articol. Sunt convins că majoritatea celor amnistiați sunt oameni cinstiți. Mulți dintre ei poate nu vor să încheie acest contract vicios, unii poate chiar se simt umiliți de mila guvernamentală. O țară sănătoasă începe cu oameni puternici și demni, care nu vor să li se dea, ci vor să-și câștige viața fără să depindă de ajutorul profund interesat și ipocrit al guvernanților. Oamenii aceștia nu au de ce să fie amnistiați. Ei au nevoie în primul rând de o societate corectă, care respectă munca, regulile și legile.

 

 

Inchide