I s-a cântat imnul României. Ar trebui grațiat?‏

Redactor:
Adrian Popa
I s-a cântat imnul României. Ar trebui grațiat?‏
În România, o țară încă imatură din punct de vedere democratic și instituțional, se poate segrega relativ ușor populația. Nu trebui decât să lansezi teme pline de încărcătură emoțională.

Gică Popescu a fost căpitanul Barcelonei și al naționalei, ne-a dat de atâtea ori motive să fim mândri că suntem români, ba chiar a și încercat să repare greșeala făcută în „Dosarul Transferurilor” – a returnat 1 milion de dolari și a recunoscut, indirect astfel, faptele. Dovadă că, în sufletului lui, a regretat ceea ce a făcut și a vrut să repare greșeala, că este un om „onest” care nu a realizat nimic în viață fără să „muncească”, așa cum chiar el declara cu o lună înainte să ajungă după gratii. Până la urmă toți facem greșeli, iar capacitatea de a ierta este o virtute. „O greșeală recunoscută este pe jumătate iertată”, spune o vorbă de duh. Gică Popescu este un brand național, recunoscut în Europa și în lume. Mai mult, în alte țări valorile au avut parte de clemență. Lionel Messi și tatăl lui au fost acuzați în Spania de evaziune fiscală de 4 milioane de dolari, însă starul Barcelonei nu a ajuns după gratii, după ce a returnat banii. La fel ca Popescu, nici Messi nu a recunoscut, vreodată, că ar fi vinovat și totuși a scăpat fără a ajunge la închisoare.

Iată motive emoționale suficient de puternice pentru a-l grația pe fostul mare fotbalist.

Dar Gică Popescu era deja un om foarte bogat înainte de a se implica în „Dosarul Transferurilor”. În 2008, potrivit calculelor apărute în presă, avea o avere de 40 milioane de euro. Avea suficienți bani cât să trăiască, împreună cu familia, în lux toată viața. De ce a trebuit să facă câteva milioane în plus, „bani de bomboane”, în mod ilegal? Să înșele statul, și, odată cu el, pe cei care plătesc taxe și impozite și pe mulți dintre cei care acum, cu lacrimi în colțul ochiului, cer grațierea lui? O explicație ar putea fi anturajul. Popescu este un apropiat al fraților Becali. „Giovanni” declara, cu mândrie, că el este un mafiot: „Eu sunt mafiot prin modul meu de a mă comporta. Parchez mașina, dau un million șpagă, mă duc la restaurant, las 2 milioane șpagă. Eu sunt Giovanni Becali, milionarul, șmecherul, mafiotul”. Cum poate un om „onest” și „muncitor” ca Gică să stea în preajma unui asemenea personaj? Foarte probabil pentru că are multe lucruri în comun (pasiuni, credințe, principii) cu acest mafiot. Înțeleg că Becali l-a ajutat în trecut în cariera fotbalistică pe Popescu, dar și el, la rândul său, i-a adus mulți bani impresarului. Așa că nu văd ce l-a ținut atâta timp pe fostul fotbalist în cercul nociv din jurul lui Becali.

Faptul că în Spania Messi a scăpat basma curată nu înseamnă nimic. Spania nu este tocmai un exemplu de urmat. Țara are o economie pe butuci, cu un șomaj galopant, iar unele din principalele cauze pentru această situație le reprezintă corupția generalizată și lipsa de performanță instituțională.

Dacă Gică Popescu ar fi grațiat, mesajul ar fi clar pentru alții care înșeală statul sau încearcă să-l înșele: „Fur și dacă mă ajunge brațul legii poate scap prin grațiere. Există precedentul Gică Popescu!”

Mai mult, grațierea ar fi o palmă dată justiției. Va fi o lovitură morală pentru mulți procurori care își fac treaba și care, în activitatea profesională, uită de faptul că au auzit, fiind copleșiți de emoție și mândrie, imnul României în sferturile de finală de la Cupa Mondială din ’94. Se gândesc poate, la asta, acasă, în timpul liber, nu la muncă.

Nu există absolut niciun temei legal și, în opinia mea, nici moral, pentru eliberarea lui Gică Popescu. Justiția este oarbă și așa trebuie să rămână. Fraudele masive au de multe ori efecte mult mai nocive asupra societății decât crimele. Hoții nepedepsiți încurajează alți hoți, corupția înflorește, economia este afectată, iar acest lucru generează instabilitate și dezechilibre în societate, pierderi de locuri de muncă și șanse ratate pentru mulți oameni. Stau și mă gândesc acum: dacă Gică comitea un viol sau o crimă, mai susțineau politicienii și mulți cetățeni eliberarea lui? Cred cu tărie că nu. Dacă aceste infracțiuni sunt incriminate puternic în România, escrocheria, în schimb, chiar și la scară mare, este ceva care poate fi trecut cu vederea. 

Inchide