Ludovic Orban, eroul Jandarmeriei

Redactor:
Lelia Munteanu
Ludovic Orban, eroul Jandarmeriei
Ludovic Orban, eroul Jandarmeriei. Editorial de Lelia Munteanu

Mitingul PNL de astăzi, din Piața Victoriei – o izbândă istorică a „liderului Opoziției”, Ludovic Orban. A reușit ce n-a reușit Jandarmeria: să-i disperseze pe manifestanți.

Imaginea câtorva zeci de zgribuliți, cerând „Demisia! Demisia!” din fața Guvernului Vasilica, e imaginea anului. În mintea mea s-a cimentat pentru totdeauna acest grup statuar patetic – simbol al neputinței absolute.

Nici unul dintre miile de români cumsecade, care populează locul seară de seară, pe ger sau pe caniculă, pe viscol sau pe vijelie, n-au mai apărut în Piața Victoriei. Absența lor ostentativă e o palmă grea dată politicianismului în general și liberalismului de tip orb-anist în special.

Dacă atâția membri și simpatizanți – câteva zeci de zgribuliți – are PNL în Capitală, rămânem cu Vasilica pe cap până în douăzeci patruzeci!

Un site de știri a reprodus, pe surse, convocarea făcută de urmașul  Brătienilor: „Vin cu rugămintea către dumneavoastră de a participa marți, ora 19.00, la protestul organizat în Piața Victoriei. Participarea dumneavoastră este importantă pentru România și pentru PNL. Ne întâlnim toți la sediul PNL din Aleea Modrogan, ora 18.45, pentru a merge împreună la protest. Ludovic Orban”.

Mobilizator text: „Vin cu rugămintea….”. Etc. Te insuflă de mândrie liberală: „Vin cu rugămintea…”. Nici un ideal, nici un crez, nici un fior. „Vin cu rugămintea” – formula cacofonică a unui umil conțopist (fie el și în regim part time).

Acest păcălici patetic n-a călcat niciodată a lider. La chemarea lui au răspuns câteva zeci de zgribuliți de grija că vin alegerile și trebuie să mai prindă un loc pe liste.

Rămâne speranța că, sub dușul rece al ploii, au înțeles până și cei care îi țin umbrela politică faptul că acest personaj nu e doar complet lipsit de viziune, ci și de minimă autoritate.

„Autoritatea” lui Ludovic Orban în partid a însemnat mereu să-și dea ochii peste cap, până-n tavan, sugerând că puterea sa emană de suuuuuuus de tot, de la Marele Biciclist din Palatul Cotroceni. Și s-au găsit destui zgribuliți care să-l creadă.

Textul s-ar fi încheiat aici (nu mă aștept ca staff-ul liberal să se scuture urgent de păcălici). Însă Ludovic Orban, în loc să intre în pământ de rușine, a avut seninătatea (tupeu au pesediștii) de a se prezenta țanțoș într-un studiou de televiziune, la o oră de maximă audiență, într-o ediție specială.

După ce evenimentul din Piață l-a făcut ciuciulete politic, s-a așezat sub reflectoare indignat: presa manipulează, vom continua lupta până la capăt, noi n-am făcut un miting în Piața Victoriei, ne-am dus să ne ridicăm pălăria în fața manifestanților…

A început apoi să toarne precipitat lozincă după lozincă.

Prostie torențială!

Într-un târziu, cu creierul anesteziat de lozinci, am schimbat canalul.

Sinistre vremuri trăim, în care Puterea stă în talentul penal al unui Führer de Teleorman, iar Opoziția – în cabotinismul jalnic al unui chitarist care face politica după ureche.

 

Inchide