Marșul diversității politice LGBT contra familiei semitradiționale

În timp ce conducerea spitalului milita ferm pentru familia tradițională, formată dintr-un bărbat și una sau mai multe femei, simpatizanții Statului Paralel ar fi mers până la sacrificiul suprem când venea vorba despre apărarea drepturilor minorităților. Și asta pentru că ei înșiși erau o minoritate. Sub regimul dictatorial, trăiseră adevărate drame care culminaseră cu internarea în Spitalul Micul Pentagon. Iar pentru ca astfel de tragedii să nu se repete, forțaseră nota, ajungând să pretindă drepturi exagerate pentru minoritățile de orice culoare, în paralel cu legi foarte aspre menite să-i taxeze pe rasiști, pe sexiști, pe xenofobi și, în general, pe apologeții extremiștilor de dreapta. Saloanele și toaletele unisex fuseseră doar primii pași prin care Statul Paralel încerca să instaureze un alt soi de dictatură neocomunistă – dictatura minorităților (de dragul corectitudinii politice).

Faptul că miliardarul filantrop George sponsoriza din plin această mișcare de „emancipare” la nivel global, îl scotea din minți pe președintele Liviu. Teoretic, ar fi trebuit să-l scoată din pepeni și pe Prea Puternic, doar că preotul paroh al bisericii spitalului primise cadou de la miliardarul filantrop două clopote nou-nouțe și avusese o revelație divină cu privire la dreptul minorităților religioase de a defini familia tradițională după bunul plac: bărbat cu femeie, femeie cu femeie, femeie cu porc sau porc cu porc. Important rămânea ca fiecare să creadă în Dumnezeul lui, de preferință creștin-ortodox.

În curtea spitalului se formase, încă de dimineață, o coloană de pacienți pregătiți pentru Marșul Diversității (parada LGBT a minorităților sexuale), manifestare organizată de Statul Paralel. Chiar dacă, în sufletul său, sprijinea familia tradițională, Klaus nu putea fi de aceeași parte a baricadei cu președintele Liviu. Își vopsise părul violet, își tatuase pe brațe poziții tantrice între persoane de același sex și îmbrăcase o pereche de pantaloni de pijama mulați, de culoare roz. În mână ținea de sfoară un imens balon gonflabil, sub formă de penis, pe care inscripționase mesajul „Fără discriminare!”. Lângă șeful Statului Paralel, Traian și Victor formau un cuplu de conjunctură, își puseseră câte un cercel în nas, își desenaseră (cu ruj) pătrățele pe abdomen și, din când în când, se sărutau pasional pe obraji, ca doi adolescenți timizi, îndrăgostiți de culorile toamnei. Ludovic preferase să vină cu animalul de companie, o găină neagră cu gâtul gol, căreia îi smulsese toate penele de la fund, ca să nu fie dubii cu privire la sexul partenerului. Ceva mai în spate, pe o targă mobilă, Cosette și Raluca se mozoleau la bustul gol, făcându-și poze cu un selfie-stick lung de doi metri. Alți simpatizanți ai Statului Paralel, complet dezbrăcați, se vopsiseră în negru și cântau manele, băteau ritmul cu palmele, unii pe bucile altora, invocând în versuri presupuse abuzuri asupra minorităților de culoare.

După două tururi complete de curte interioară, participanții la Marșul Diversității se opriră să-și ia medicamentele, moment bun ca liderul lor să țină un scurt speech. Klaus se urcă pe targa mobilă și-i dădu penisul gonflabil ambasadorului Suediei (care verifică repede, pe Google Translate, dacă nu cumva mesajul inscripționat pe balon conținea măscări la adresa grupului IKEA).

– Dragi colegi, își începu Klaus discursul, ne-am adunat aici ca să ne batem pentru o idee. Ideea de diversitate. Ideea de superioritate a diversității în raport cu tradiționalismul retrograd și desuet. Multiculturalismul și globalizarea nu pot exista fără o toleranță maximă față de minorități. Să-i acceptăm printre noi și pe acești bulangii, scuzați-mi expresia. În spital, avem paturi pentru toată lumea…

Huiduielile venite dinspre latura de nord-vest a clădirii îl întrerupseră. O coloană compactă, formată din medici, asistente, brancardieri și femei de serviciu, îmbrăcați în halate albe cu motive populare, se îndrepta spre parada LGBT într-un soi de contramanifestație organizată ad-hoc, la inițiativa președintelui Liviu. Pe un banner mare se putea citi mesajul „Soția lui Adam a fost Eva, nu Gheorghe!”. Din primul rând al coloanei, doctorii Codrin și Tudorel suflau în vuvuzele, Viorica flutura steagul dacic (un șarpe cu cap de câine care ține-n dinți trei trandafiri), iar asistenta Olguța făcea șpagatul pe umerii a doi brancardieri. De parcă nu era suficient de evident în ce tabără se înregimentase, șeful spitalului venise la braț cu fosta soție, dar și cu actuala iubită, cărora le arunca bezele cu grația unui hipopotam obligat, în lipsa mirelui (plecat să-l aducă pe Sorinel Salam de la o altă paranghelie), să deschidă nunta pe o melodie de Ceaikovski. Deranjat de apariția neașteptată, Klaus coborî de pe targă pregătindu-se de preconizata ciocnire violentă. Își scoase din chiloți spray-ul cu piper și își puse masca de gaze primită cadou de la comandantul Scorpionilor Roșii din Afganistan.

Președintele Liviu opri coloana la doar doi pași de simpatizanții Statului Paralel. Smulse megafonul din mâna Vioricăi și ieși din rând, rămânând undeva în zona neutră.

Le vorbi ambelor tabere.

– Istoria spune că noi, românii, întotdeauna am fost călăriți de străini. Ei vor acum să ne bage pe gât și panarama asta pidosnică cu LGBT-ul. Ne-am săturat să fim încălecați și sodomizați pe la spate! Diversitate nu înseamnă promiscuitate, frați români! Familia tradițională, așa cum o știm, dintre un bărbat și una sau mai multe femei, a rămas ultimul bastion de apărare împotriva globalizării sălbatice, acest fenomen de sorginte comunistă, care vine la pachet cu o serie întreagă de perversiuni. Nu putem accepta să stăm capră pentru străini în țara noastră!

Uralele de aprobare ale angajaților spitalului fură acoperite de huiduielile dinspre mulțimea de pacienți pro-LGBT. Se strigară lozinci ca „Eu vă spun foarte pe șleau / Că mă fut cu cine vreau!”, respectiv „M-am cuplat cu un bărbat / Și fac sex ca un turbat”. Pe targa mobilă, Cosette și Raluca începuseră să se maseze reciproc cu ulei de rapiță presat la rece, Victor îi băgase limba-n gură lui Traian, Ludovic își plasase găina în pantalonii de pijama (o perversiune împrumutată de la ambasada Franței, doar că francezii foloseau cocoși în loc de găini), iar Klaus fu suficient de rapid încât să nu-i permită generalului Gabriel să-i pipăie gambele încordate în așteptarea primului semn că trebuie s-o rupă la fugă.

De cealaltă parte, în spiritul familiei tradiționale românești, Viorica dădu să-l sărute apăsat pe președintele Liviu, însă bărbatul se feri în ultima clipă și-i făcu guler steagul dacic cu șarpe și trei trandafiri.

Apoi se porni măcelul.

– Rupeți-i pe bulangii! Pe ei, pe mama lor!

Lupta fu scurtă, cu victime de ambele părți. Ca semn de recunoaștere a superiorității adversarului, Klaus flutură penisul gonflabil al capitulării (între timp rămas ca o cârpă, dezumflat), pe care doctorul Tudorel îl mușcase în teribila încleștare.

Pentru Liviu, bătălia fusese câștigată, însă nu și războiul…

(va urma)