Mea culpa, părinte Valeriu Median

Nu pot expedia într-o erată, undeva pe un colț de pagină, memoria sacră a unui martir al credinței – episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, schingiuit în pușcăria Văcărești, ale cărui ultime cuvinte, conform relatării cardinalului Iuliu Hossu, au fost: „Și dacă mă vor omorî, nu mă lepăd de credință!”.

Părintele Valeriu Median, un istoric redutabil al rezistenței Bisericii Greco-Catolice în vremea terorii comuniste, îmi îndreaptă eroarea, într-o postare la finalul textului „Ținându-L strâns de mână pe Dumnezeu”. Fiindcă m-am temut că postarea sa ar putea trece neobservată, o reașez aici, îmi fac mea culpa și îi mulțumesc:

„Preasfintitul Vasile Aftenie nu a cunoscut regimului penitenciar de la Sighet. Considerat, la momentul declanșării persecuției contra Bisericii Române Unite, potențial defector care s-ar circumscris la , Biserica Ortodoxă Română, a năruit multe planuri ticăloase. Atotputernicul l-a ales să fie primul, să fie deschizător al drumului mucenicesc al mărturisirii credinței dat fiind faptul că a murit la 10 mai 1950”.