Mon Pettit, mon Pettit…

Chiar dacă, recalibrând lucrurile în contextul geopolitic actual, extrem de încordat, am putea înțelege, la rigoare, de ce ambasadorul James Pettit își asumă o declarație de genul: „Republica Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent în interiorul unor granițe sigure”, acolo unde ar trebui rezolvată „și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul Guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, care este scopul final, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova„, plonjarea sa, fără cordelină de susținere, într-o istorie care, ne-a dovedit-o, îi este complet străină, nu are nicio legătură, oricât de rudimentară, cu actul diplomatic onest.

Considerații rigide, aproape anchilozate, de genul: „Unirea țării (Moldova – n.n.) cu România nu este o alegere practică” indiferent de motiv, nu mai pot fi subsumate unei strategii de etapă, în regruparea forțelor Occidentale pe granița de est a Europei și, posibil, a NATO.

EXCLUSIVCum a ajuns Gigi Becali pe lista neagră a celui mai periculos infractor român din străinătate. Patronul FCSB intrase în război pentru cel mai bun prieten al său

05:00

CONTROVERSĂDonald Trump, în postura de președinte lipsit de putere la Summitul APEC cu Putin și Xi. Ce alt fost președinte al SUA a mai avut o experiență similară după ce propriul partid a pierdut controlul asupra Congresului

00:05

O declarație atât de nenuanțat, precum: „Republica Moldova nu este România, Republica Moldova are propria sa istorie și propriile provocări. Printre aceste provocări se numără faptul că Republica Moldova este o țară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite …”, nu dovedește nimic altceva decât lipsă de profesionalism, și, în cel mai „bun” caz, o exagerată și iresponsabilă incultură, lucruri ce pot influența stări și sentimente vechi.

Și mai gravă, și mai fără noimă, este tăcerea oficială obedientă, stereofonică, ce „reverberează”, încă, de la București și Chișinău.

Singurii care au comentat situația, în politica românească, au fost: Traian Băsescu, acesta întrebându-se, într-o postare pe pagina sa de Facebook, dacă „Ambasadorul SUA, James Pettit, este o trâmbiță a Moscovei?”, Viorel Badea, liderul PNL Diaspora, care, într-o scrisoare deschisă adresată secretarului de stat SUA, John Kerry – căruia îi cere o reacție oficială din partea Departamentului de Stat, vizavi de situația apărută la Chișinău -, susține că „James Pettit, prin declarațiile făcute, se amestecă în alegerile pentru funcția de președinte al Republicii Moldova”, intervenind astfel „neinspirat și grosolan în această campanie electorală”, și ministrul român de Externe, Lazăr Comănescu, cel care a răspuns, astăzi, oarecum ambiguu unor întrebări pe temă, și cu o referire la parteneriatul Româno-American de susținere a Republicii Moldova pentru Integrare Europeană.

În schimb, la Chișinău, cetățenii moldoveni strâng semnături pe o petiție online, în care cer expulzarea ambasadorului SUA în Moldova, întrucât declarațiile sale de genul „Moldova nu este România” constituie „un fals istoric și o sudalmă la adresa tuturor românilor”.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU

Una peste alta, dat fiind mesajul său fără echivoc, ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, este, potrivit celor de mai sus, fie „o trâmbiță a Moscovei în Moldova”, care încearcă „să deturneze grosolan majoritatea cetățenilor, care au vederi pro-occidentale și susțin integrarea europeană a Republicii Moldova, inclusiv votul lor pentru președinte”, fie un diplomat repetent care a uitat ce înseamnă practica diplomatică. Alta nu există!

Ei, mon Pettit, mon Pettit…