Nu se poate Victor fără Călin. Nu se poate Băsescu fără cine?

Nu se poate Victor fără Călin. Nu se poate Băsescu fără cine?
Publicat: 10/03/2014, 21:43
Actualizat: 29/07/2014, 21:18

„Dacă aș fi eu președintele României, premierul nu va mai fi de la PSD”, a promis liderul partidului, în opinia căruia, surprinzător, când șeful statului este de centru-stânga, precum domnia-sa, atunci, la conducerea guvernului, „trebuie să fie, obligatoriu, un om de centru-dreapta”. Nu este deloc „obligatoriu”, iar președintele este nevoit să țină seama de decizia partidului sau alianței majoritare în desemnarea persoanei care va forma Cabinetul, prin urmare dl Ponta ar trebuie să evolueze sincron cu PSD. Dar, dincolo de asta, de ce preferă un prim-ministru de la alt partid decât al său, cu o altă ideologie decât a acestuia? Singura explicație rezonabilă este aceea că și-a găsit perechea politică, împreună cu care va merge în alegerile prezidențiale, și încearcă încet-încet să o impună.

De la Alianța D.A., care a participat în campania din 2000, cu Theodor Stolojan-președinte și Traian Băsescu-prim-ministru, până la retragerea neașteptată a celui dintâi, tandemurile politice au adus mai multe voturi formațiunilor lor, decât dacă ar fi defilat în frunte cu un singur candidat, respectiv prezidențiabilul. Tandemul Crin Antonescu-Victor Ponta a avut o contribuție majoră la succesul electoral al USL din 2012, alegătorilor – care preferă să consume politica personalizată – fiindu-le mai ușor să evalueze o alianță electorală prin intermediul unui cuplu, a cărui „chimie” și dinamică sunt urmărite cu mai multă implicare și interes. Cum cuplul uselist nu mai există oficial de două săptămâni, iar Crin Antonescu-președinte și-a găsit împlinirea lângă Klaus Johannis-premier, Victor Ponta, pus pe liber, se află în căutarea altei „jumătați”. Se pare că tocmai a găsit-o și, copleșind-o cu laude („are prestanța, experiența și calitățile pentru a fi al doilea om în stat”), a cocoțat-o în fruntea Senatului. Este vorba de Călin Popescu Tăriceanu, ales astăzi, cu voturile majorității, în funcția de președinte al Senatului.

Între cei doi politicieni nu s-a produs un coup de foudre, ci au constatat că pot trage reciproc foloase din această uniune. Dl Tăriceanu își relansează cariera politică, practic terminată în fostul său partid, PNL, iar dl Ponta își găsește un partener de cuplu cu o imagine bună, conform sondajelor, care, speră domnia-sa, va smulge și o parte din voturile simpatizanților liberalilor. Încă nu s-a hotărât ce funcție îi va rezerva, poate pe aceea de președinte, fiindcă în aceea de premier, ca un adevărat narcisist, nu se vede decât pe sine însuși. De la „Nu se poate Crin fără Victor” și viceversa, am ajuns, în mai puțin de doi ani, la „Nu se poate Crin fără Klaus” și „Nu se poate Victor fără Călin”. Mai rămâne să aflăm „Nu se poate Băse fără cine?”.