Omul de chirpici

Redactor:
Florin Negruțiu
Omul de chirpici
Suntem satul Europei. La fiecare ploaie scuipăm în sân. Dă, Doamne, să treacă și asta! De când ne știm, așteptăm să ni se dea ceva. Suntem la mila lui Dumnezeu, a naturii, a lui Vodă, a străinilor.

• Suntemsatul Europei. La fiecare ploaie scuipăm în sân. Dă, Doamne, sătreacă și asta! De când ne știm, așteptăm să ni se dea ceva. Suntemla mila lui Dumnezeu, a naturii, a lui Vodă, a străinilor.

În România, pomana este un drept sfânt. Ni se cuvine. În satulnumit – cum altfel? – Buruienești, primarul îl întâmpină pepreședintele țării cu vorbe de ocară („Ne ajută mai mult străiniidecât românii”), iar acesta îi răspunde pe măsură („Dacă vă ajutăstrăinii mai mult, atunci poate ar fi bine să vă adresați lor”).Doi reprezentanți ai statului vorbesc ca două babe printre brusturicare se ceartă pe colivă. Primul clamează „ajutorul”, ca oricemanager al pomenii care, la noi, se numește fie popă, fie primar.Al doilea, furnizor al „ajutorului”, îi răspunde oțărât: după ce căvă facem dig, mai sunteți și obraznici. Asta transmite, printrecuvinte, dl. președinte, neînțelegând nicio clipă că digul acela nuar trebui să fie o formă de ajutor sau o manifestare a bunăvoințeiunei autorități miloase, ci că digul acela trebuie pur și simplufăcut.

• De cândau dat inundațiile, dl. președinte a încercat să transmită un lucrucorect: statul nu face case pentru sinistrați, oamenii ar trebui sănu mai aștepte ajutor de sus, ci ar trebui să se ajute și singuri.Parabola grasului căruia statul i-a făcut casă iar lui i-a fostlene s-o tencuiască ar fi fost, în alte condiții, speculată dinplin de dl. președinte și nu cred că cineva nu i-ar fi prinsînțelesul. Acum însă, povestea nu i-a ieșit și efectul vizitelorsale în cizme de cauciuc a fost mai degrabă contrar intențiilor:departe de a da curaj și încredere, dl. Băsescu a creat iritare. Aapărut crispat și certăreț, ca la o ședință de partid, undestrunește mulțimea cu biciul și zăhărelul. S-a văzut din nou, ca șiîn cazul tăierilor de salarii, că d-lui președinte îi lipseștecredibilitatea pentru a transmite niște adevăruri grave șidureroase. Și mai e și o problemă de inadecvare la moment: nu poțisă ții poporul într-o stare de asistență continuă și să vii într-ozi, în cea mai cruntă zi, și să-i spui că-i tai macaroana. Să-icerți pe oameni că cer, după ce i-ai obișnuit decenii de-a rândulsă ceară – asta i-a făcut pe mulți dintre amârâții aceia să-șispună că mărinimosul Băsescu n-are suflet.

• Pe cât derău s-a făcut dl. Băsescu, pe atât de bună s-a dovedit a fi, deinundațiile acestea, doamna Udrea, pe care o televiziune a șinumit-o, cu o ironie duioasă, „mama națiunii”. Mizerie cu sclipici- așa arată România din imaginile cu doamna Udrea ducând pantofi debal sinistratelor. Gestul este atât de absurd, încât doarexplicațiile doamnei ministru îi pot da o noimă. „Și femeile dinSăucești, mai ales cele tinere, sunt elegante și nu mai poartădemult galoși”, îl continuă domnia sa pe dl. Băsescu în codexulmarilor adevăruri rostite de inundații. Deci despre eleganță eravorba. Cârnați cu ștrasuri! Da, și Săuceștiul trebuie să scoatăcapul în lume, să se integreze în Europa și chiar să danseze laMarele Bal Vienez, dar pentru asta trebuie să se spele mai întâi pepicioare, bre, doamnă!

• Am lăsatla urmă Partidul Poporului, singurul lucru concret pe care-l vomavea după inundațiile astea. Șoricelul milionar, care a ros anibuni cartea populismului pe lângă marii maeștri C.V.Tudor și GigiBecali, își face intrarea în politică prin băi prelungite demulțime, plus „câteva zeci de camioane de ajutoare”. La felul încare arată poporul, băile d-lui Diaconescu sunt veritabile băi denămol: o turmă de cerșetori, guralivă, agresivă, vicleană, care, înloc să-și scoată apa din casă, face talk-show politic, noapte denoapte, la televizor.

• Acumcâțiva ani, într-un sat. „Măi, oameni buni, de ce nu faceți ceva cudrumul ăsta, nu vedeți că intrați în noroi până-n gât?” Unul dintreoamenii de chirpici: „Las’, că dă soarele și se usucă…” Mă întrebacum, ca și atunci: ce am eu de-a face cu poporul ăsta?!

Citește și Una musicabrutal, de Lelia MUNTEANU

PLUS: The Clay BrickMan

Inchide