Ora când se trezește Președintele – informație de interes public?

A fost în infern și s-a întors. Astăzi declară că a dat o raită, din curiozitate. E un maniac al cifrelor. Ar trebui să spun: un maniac al informației. Dar nu, el strecoară cifrele, singurele pe care le păstrează după ce scurmă în tomberonul actualității. Rabbi Mevin Lempel mi-e cel mai bun prieten și cel mai mare dușman.

… Stau pe podea, printre hărți și conspecte. Pe pereți – hărți și conspecte. Din tavan atârnă hărți și conspecte. Când, în mintea mea, hărți și conspecte se topesc într-o pastă alburie e momentul să-l sun pe Rabbi Mevin.

Poate fi oriunde: la Buhuși sau în preajma consulatului american de pe strada Agron din Ierusalim, numărând stelele în deșertul Negev sau într-o celulă pestilențială din Diyarbakır, hipnotizat de nervurile din bazalt, pe Marea Moartă, făcând pluta, sau urmărind jucătorii shesh besh („șase cinci”) prin cafenelele Beirutului, în Tamanrasset, printre oamenii albaștri, la umbra unui baldachin din piele de muflon, sau în camera alăturată, mâncând pofticios, filă cu filă, „Călăuza rătăciților”, până când  părul lui alb-electric aprinde încăperea.
    
– Ai avut dreptate, Rabbi: nu pricep. Nu-i găsesc nici umbră de raționalitate. De ce a făcut anunțul despre Ierusalim?  
– Nici n-o să pricepi vreodată, dacă nu te gândești la el ca la un om.
– Dar nu mai e om de 327 de zile. E președintele Americii.
– Tot un ghiuj cu tabieturi, de 71 de ani, care lucrează tacticos. Doar nu-ți închipui c-o arde multitask.
– I-am revăzut comunicatul din 6 decembrie – postura, privirea, inflexiunile, minciunile în care uneori pune atâta suflet…
– N-are-ncotro.
– Nici el… ?
– Știi ce i-a zis Obama, la prima întâlnire în Biroul Oval?
– Cine poate să știe?
– … Atunci când Trump ședea pe scaun, cu palmele lipite așezate între coapse, cu privirea pierdută.
– Îmi amintesc fotografia: 10 noiembrie 2016, în fața șemineului.  Ce i-a spus Obama?
– „Am belit-o! Avem o gaură de enșpe trilioane. Suntem faliți”.
– De unde știi, Rabbi?
– Am socotit, în linii mari.
– Asta ar explica de ce face turnee internaționale de comis voiajor. Adună bani.
– E mai complicat decât atât. I-a mai zis: „Pierdem controlul jocului global”.
– Am citit alaltăieri în New York Times cum arată o zi din viața  Președintelui, povestită de Haberman, Trush și Baker.  
– Fake news, ar zice Trump.
– Sunt informații verificate și confirmate cu stafful. De pildă că se trezește pe la ora cinci și jumătate.
– Cui îi pasă la ce oră se trezește?
– E o informație de interes public. Contribuabilii trebuie să știe. Stă în pat și, ore întregi, se uită la televizor și twitterește.
– N-are relevanță. Unii și-au condus țările din pat.
– Mao?
– Și ăsta.
– M-ai sfătuit să mă uit la om, Rabbi…
– Dar nu dintr-o cupă.
– ?!
– Gaură de golf.   
– I-am citit cartea. „The Art of the Deal”.
– Și care-i arta negocierii?
– Cacealmaua.
– Firește.
– Am reținut un paragraf din textul celor de la New York Times: „În cea mai mare parte a anului, oamenii din interior și din afara Washingtonului au fost convinși că există o strategie în spatele acțiunilor domnului Trump. Însă rareori e un plan, în afară de preemțiune, autoapărare, obsesie și impuls”.
– Cine să-i ceară o strategie, de vreme ce există o strategie? Fă un efort și ieși din scorbura Orientul Mijlociu. Privește tot terenul. Știi fotbal american?!
– ?!
– Învață-i regulile.