Prințul și broscoiul de la Elysee. Cine a câștigat marea dezbatere finală de miercuri seară

Zecile de milioane de oameni care au urmărit miercuri seara marea confruntare televizată dintre prezidențiabilii francezi Nicolas Sarkozy și Francois Hollande au asistat la un exercițiu de democrație demn de manuale. S-au dezbătut, în adevăratul sens al cuvântului, idei, programe, ideologii, probleme cu care se confruntă lumea întreagă. Probleme pe care le avem și noi, românii, dar care nu își găsesc o voce în „Micul Paris”.

Cine ce a spus miercuri seara și, mai ales, care este câștigătorul?

Dezbaterea Sarkozy-Hollande a fost cel mai așteptat și, probabil, important moment al campaniei electorale din Franța. Motivele sunt simple, două la număr: pe de-o parte, dezbaterea dintre prezidențiabili este o tradiție a Republicii franceze, pe care alegătorii pun mare preț; pe de altă parte, acesta a fost momentul în care candidații puteau să îi convingă pe cei aproximativ 20% de indeciși.

FLASH NEWSNicușor Dan, la primul summit european dedicat exclusiv inteligenței artificiale. România cere măsuri împotriva atacurilor cibernetice

09:32

VIDEOGeorge Simion lansează o ipoteză despre planurile lui Nicușor Dan: ”Încearcă să facă un partid suveranist bun, cu tot felul de indivizi, unii care au fost pe la noi prin partid și care au ales să ne trădeze”

09:27

Pentru a se atinge acest scop, însă, dezbaterea trebuia să aibă un câștigător. L-a avut? Da.

Deși a încercat mereu să minimizeze importanța pe care o acordă acestui eveniment, ba chiar ar fi refuzat să vadă DVD-ul făcut de staff-ul lui cu dezbaterile precedente, socialistul Hollande a părut că și-a pregătit fiecare verb și prepoziție cu mare atenție. Toată lumea se aștepta ca Francois Hollande, cunoscut pentru stilul lui sobru și teoretic, să fie eclipsat miercuri seara de exuberantul Nicolas Sarkozy.

Nu a fost așa, ba chiar dimpotrivă. Hollande a dominat dezbaterea. Cu un aspect extrem de relaxat și de calm și cu toate răspunsurile la el, l-a trimis constant în corzi pe Sarkozy, care nu a reușit decât rareori să câștige teren cu stilul lui agresiv.

Deși ambii au aceeași vârstă, iar Sarkozy este politicianul cel mai experimentat dintre cei doi, Hollande a reușit să-l facă pe președintele în exercițiu să exclame cu o atitudine de copil răsfățat: „Mulțumesc, nu sunt elevul dumneavoastră”.

Au existat, firește, și atacuri la persoană, însă puține și făcute cu o asemenea „eleganță a jignirii”, ca să citez o expresie care nu îmi aparține, încât, transpuse într-un alt peisaj politic, ar fi trecut neobservate.

Ceea ce a primat au fost programele politice. A fost confruntarea unor politicieni extrem de diferiți, cu viziuni diametral opuse în anumite domenii. Fiecare cuvânt rostit de unul sau altul dintre candidați a fost cronometrat, pentru ca fiecare să vorbească la fel de mult.

Sarkozy a pornit foarte sigur pe el, agresiv, fără a-și lua privirea de la Hollande, însă, pe parcursul celor aproape trei ore de dezbatere, a devenit tot mai iritat și mai puțin capabil de a-l domina pe contracandidatul lui.

A fost evident că Hollande și-a schimbat abordarea încă din primele minute, când i-a spus oponentului: „Domnule Sarkozy, nu o să reușiți să pozați în victimă! Adevăratele victime au fost francezii”. Câteva minute mai târziu, când Sarkozy se plângea de condițiile economice, Hollande a mai sesizat prilejul unei lovituri: „E foarte simplu cu dumneavoastră. Nu e niciodată vina dumneavoastră„.

S-a vorbit îndelung și comparat, din prisma programelor ambilor candidați, despre șomaj, despre puterea de cumpărare, despre creștere economică, educație, pactul fiscal european, politica energetică a Franței, despre taxele pe avere și pe tranzacțiile financiare (susținute de Hollande). Cu ocazia acestora din urmă, telespectatorii au mai primit o porție de socialism din generozitatea oratorică a lui Francois Hollande: „Eu îi protejez pe copiii Republicii, dumneavoastră, pe cei privilegiați. E dreptul dumneavoastră”. La care Sarkozy a replicat, bine inspirat: „Hollande vrea mai puțini bogați. Eu vreau mai puțini săraci„.

Una dintre greșelile tactice ale lui Sarkozy a fost repetarea obsesivă pe tot parcursul dezbaterii a cuvântului „minciună” în raport cu afirmațiile lui Hollande. A dovedit nesiguranța lui, mascată într-o agresivitate care nu a rămas netaxată de contracandidat. „E un laitmotiv insuportabil”, i-a replicat socialistul președintelui francez.

Lovitura finală a lui Hollande au fost câteva minute în care a spus un fel de poezie electorală în vers alb, deschizând fiecare frază cu sintagma „moi, president de la Republique” („Eu, în calitate de președinte al Republicii”). De aici încolo, spunea practic că va face opusul a ceea ce a făcut Sarkozy. Vizibil enervat, Sarkozy i-a întors-o: „Ați avut un discurs frumos. Ne-ați adus o lacrimă în colțul ochiului„.

Dintr-o proastă inspirație a celor două televiziuni care au organizat dezbaterea, politica externă a fost ultimul subiect de discuție și, cum confruntarea a depășit timpul alocat – 2 ore și 50 de minute, în loc de 2 ore și jumătate – , candidații abia au apucat să vorbească despre Afganistan (Hollande consideră că „treaba e încheiată”, Sarkozy nu), că a și venit momentul speech-ului final, în care Nicolas Sarkozy i-a vorbit de bine pe alegătorii celorlalți candidați care au participat în primul tur.

Așa a bătut și ceasul ora 12 – la propriu – , iar dezbaterea s-a încheiat. Înainte să intre în platou, Francois Hollande conducea în sondaje cu 54% din intenția de vot. E greu de crezut, în acest moment, că mai există vreun pericol să se transforme din Făt-Frumos în broscoiul acestor alegeri.