• Publicat:
Puterea Gândului

România are cap

România are cap
A trecut un sfert de veac de la revoluție și încă nu știm ce vrem să facem și unde dorim să ajungem. În fine, de anul viitor, se ocupă cineva și de asta.

Cel mai adesea suntem pesimiști și spunem că țara se îndreaptă  într-o direcție greșită. Nu suntem siguri de ce, dar simțim instinctiv că n-am apucat-o pe calea cea bună, că România se zbate ca găina imediat după decapitare, când trupul păsării continuă să se miște haotic, sărind și rostogolindu-se pe pământ, până când, stoarsă de ultima picătură de viață, se liniștește definitiv.

Capii națiunii, deși bine ancorați de glie, au lipsit de la trasarea unui destin național, majoritatea scoțând sarcina aceasta din îndeletnicirile lor, așa încât  România a suferit o alt fel de decapitare, în urma căreia a avut o evoluție dezorganizată, neintegrată într-o viziune unitară. Singurele scopuri naționale susținute de toți liderii politici și atinse au fost aderarea la NATO și UE. Dincolo de acestea însă nu a existat decât o mulțime de procese bombastic numite „reforme”, care mai mult au distrus, decât au construit. Faptul că, în 2014, românii sunt printre cei mai săraci și mai bolnavi europeni este consecința nepăsării conducătorilor față de țara și compatrioții lor, a absenței capetelor responsabililor politici de la construirea unui proiect de țară. 

În discursul ținut în fața Parlamentului, noul președinte, Klaus Johannis, promite să ridice România din trista condiție de țară a lucrului prost făcut și a planurilor eșuate. „România nu poate să rămână țara așteptărilor mari și rezultatelor mici, țara timpului irosit și oportunităților ratate. Și nu va ramane. Vreau ca, la sfârșitul mandatului meu, oamenii să vadă că în România proiectele se duc la bun sfârșit, că am construit instituții solide, că am făcut legi și reguli durabile”, s-a angajat el, cerând tuturor încredere și răbdare.

Dl Iohannis nu face un portret seducător al României viitoare, nu exploatează frumusețile și talententele ei, care ar putea s-o definească în Europa, nu-i trasează un drum drept spre vreun obiectiv cardinal, fiindcă nici domnia sa nu e vreun mare vizionar. Însă, spre deosebire de predecesorii săi, vine la Cotroceni cu un plan concret, gândit pe termen lung și cu determinarea de a-l pune în practică.  Ce ar trebui să aducă acesta? Un stat de drept consolidat și prosper, o viață bună, mândrie națională și respect de sine. Cu alte cuvinte, un loc într-un top 20 al fericirii.

Cum însă un mandat nu are decât cinci ani, iar proiectele președintelui (educație, sănătate, pensii, instituții politice) sunt cronofage, dl Iohannis se grăbește. S-a întâlnit cu premierul Victor Ponta, pentru a-i cunoaște prioritățile și a anunțat că va chema, la consultări, partidele. Din experiența de primar al  Sibiului, știe că-și poate atinge idealurile, chiar dacă se află în minoritate, totul ține de abilitatea de a-i convinge pe ceilalți că, dacă îl urmează, au de câștigat. Colaborarea cu partidele parlamentare va fi, totuși, mai complicată și mai dificilă decât aceea cu consiliul local și ar fi arogant și imprudent din partea dlui Iohannis să le cheme la raport și să le dea termene. Ședințele de un sfert de oră, lunea, la Primăria Sibiului nu se mai pot repeta. Președintele are totuși un important sprijin: cetățenii. Pentru prima dată, aproape jumătate dintre ei afirmă – potrivit unui barometru Avangarde, de la începutul lui decembrie – că țara se îndreaptă în direcția bună. Simt, așadar, că România are cap.

 

Inchide