Te-am iubit, Florina, când eram mai mic

Florina Cercel mi-a umplut copilăria. O iubeam din filmele cu ilegaliști, era tovarășa cea dârză care ne insufla nouă, pionierilor, curaj să învingem orice obstacole ne apar în cale. Rodeam la Frații Petreuș, doi la pungă (oasele subțiri aveau calciu, oasele groase aveau măduvă bună pentru creier), în fața ecranului alb-negru al televizorului nostru Diamant L, pe care duminica la prânz, după Bălănel și Miaunel, apărea trupul ei generos care anunța o lume mai bună. În secret, o asemănam cu Tovarășa: așa trebuie să fi arătat și mama țării noastre în tinerețe, când se lupta cu nemții, umăr la umăr cu Tovarășul.

Între timp eu am crescut și m-am acrit, numai Florina Cercel a rămas la fel: „Domnule Ponta, v-am cunoscut prima dată acum 16 ani când vă ocupați de tineretul pesedist, iar când am dat mâna cu dumneavoastră pentru prima dată m-am simțit brusc foarte bine. Fiind actriță, sunt senzitivă și simt aura oamenilor cu care intru în contact. Dumneavoastră faceți parte din acea categorie. Poate statura impresionant sportivă, poate privirea atât de inteligentă, poate zâmbetul atât de omenesc m-au făcut să fiu foarte atentă și să vă urmăresc evoluția de pe scena politică. Ferice de mama care v-a născut!” SURSA aici.