Vizita Papei în Chile – un eșec?

În avionul care îl purta spre Roma, Suveranul Pontif a susținut obișnuita, așteptata conferință de presă.

Despre dialogul cu jurnaliștii acreditați a relatat marele vaticanist Andrea Tornielli. Întrebările care i s-au pus Papei Francisc n-au fost deloc comode. Dacă mă gândesc bine, a fost cea mai tensionată discuție după o călătorie apostolică.
 
„- În prima zi, în Chile, ați transmis un mesaj puternic împotriva abuzurilor asupra copiilor. Însă, apoi, ați făcut acea afirmație despre episcopul Barros vorbind despre . De ce nu le credeți pe victime și îl credeți pe Barros?
– În Chile am vorbit de două ori despre abuzuri: în fața Guvernului și în catedrală cu preoții. Am continuat zero-toleranța începută de Papa Benedict al XVI-lea și, în cinci ani, nu am semnat nici o singură cerere de clemență. Dacă o a doua instanță o confirmă pe prima, singura cale de ieșire este apelul la Papă și solicitarea clemenței. În cinci ani, am primit aproximativ 25 de cereri de grațiere. N-am semnat nici una. Cât despre cazul Barros – l-am studiat, l-am investigat. Nu există cu adevărat nici o dovadă de vinovăție. Am cerut dovezi care să-mi schimbe poziția. La Iquique, când m-au întrebat despre Barros, am spus: în ziua când voi avea o probă, voi vorbi. Am greșit folosind cuvântul , ar fi trebuit să vorbesc despre argument: știu că mulți copii abuzați nu pot avea probe. Nu au și nu pot avea, sau dacă le au ei sau ele se simt rușinați de acestea. Tragedia victimelor abuzului e teribilă.  S-a întâmplat să întâlnesc o femeie care a fost abuzată în urmă cu 40 de ani, măritată, cu trei copii, care n-a primit împărtășiania, fiindcă în mâna preotului a văzut mâna abuzatorului. Cuvântul n-a fost cel mai bun, aș fi putut spune mai degrabă . În cazul Barros, am cercetat și răs-cercetat, nu există nici o mărturie care să-l incrimineze. Iar, dacă l-aș fi condamnat fără dovezi sau certitudine morală, aș comite crima unei judecăți rele.
– Una dintre scrisorile Sfinției Voastre, trimise episcopilor din Chile, a devenit publică. În scrisoare, se menționa că Barros și-ar putea lua un an liber…
–  Trebuie să vă explic scrisoarea aceea, pentru că e în favoarea prudenței și vorbește despre o situație derulată timp de 10-12 luni. Când a izbucnit scandalul Karadima, am început să ne interesăm câți dintre preoții cărora le-a dat meditații au fost abuzați și câți abuzatori.  Au existat trei episcopi în Chile pe care Karadima i-a trimis la seminar. Unii dintre componenții Conferinței Episcopale au sugerat că renunță, că iau un an sabatic ca să treacă furtuna: ei sunt buni, episcopi buni, cum ar fi Barros, care după 20 de ani de episcopat și era pe cale să-și încheie mandatul ca simplu soldat. S-a discutat să i se ceară demisia. A venit la Roma și am spus nu, pentru că ar fi înseamnat să admită și să-și asume vinovăția. Am respins demisia. Apoi, când a fost numit la Osorno, a apărut această mișcare de protest. A demisionat pentru a doua oară. Și am spus: nu, continui! Barros e investigat în continuare, dar nu apare nici o dovadă. Nu-l pot condamna, n-am nici o dovadă, iar eu sunt convins că e nevinovat.
– Și ce credeți despre reacția victimelor la declarațiile dumneavoastră?
– Trebuie să-mi cer iertare pentru ce simt cei abuzați. Cuvântul i-a rănit pe mulți dintre ei și spun: Trebuie să merg să-mi caut un certificat? Îmi cer iertare, dacă i-am rănit fără să-mi dau seama. N-am vrut. Și îmi provoacă atâta durere, fiindcă i-am cunoscut: în Chile doar două întâlniri sunt cunoscute publicului, celelalte n-au fost dezvăluite. În fiecare călătorie, se ivește o șansă de a întâlni victimele – întâlnirea de la Philadelphia a devenit publică, nu și celelalte. A asculta cum Papa le spune e o palmă, îmi dau seama că expresia mea n-a fost fericită și am înțeles că, așa cum scrie Petru într-una dintre Epistolele sale, focul se intețește. Asta pot spune cu onestitate.
– Nu este mărturia victimelor o dovadă pentru Sanctitatea Voastră?
– Mărturia victimelor este totdeauna o dovadă. În cazul Barros nu există dovada unui abuz.
– Dar acuzația nu e că a abuzat, ci că a acoperit abuzurile…
– Nu există dovezi nici în această privință. Inima mea e deschisă să le primească.
(…)
– Cum răspundeți celor care spun că vizita în Chile a fost un eșec, din cauza numărului mic al participanților și din cauză că Biserica e mai dezbinată decât înainte?
– E prima oară când aud asta. Sunt bucuros pentru călătoria în Chile, nu mă așteptam la mulți oameni în stradă, iar aceștia nu au fost plătiți să vină!”.

Am reprodus mare parte din discuția cu jurnaliștii, ca să îl înțelegeți pe Papă din propriile cuvinte.

Despre cazul episcopului Barros am scris în 15 ianuarie, intuind că va fi piatra de poticnire. Nu cred însă că vizita Suveranului Pontif în Chile a fost un eșec. Cred că există multe și complicate probleme în Biserica Romano-Catolică (cum există și în celelalte Biserici), care exced puterile unui singur om.