Votez doar un candidat care nu calcă Justiția pe cap

Este un vot lucid. Niciodată nu am avut unul atât de limpede ca acum, fiindcă niciodată nu am aflat o idee atât de clară și aproape palpabilă, încât să merite să te dai jos și din creierii munților, ca să stai un minut singur cu urna, după un cearceaf. Totdeauna a trebuit să extrag ceva inteligibil din bolboroseala programatică a candidaților, să-i evaluez pe ei, în funcție de cantitatea de minciună, demagogie și corupție per capita, ca să votez lucid, în cunoștință de cauză. Nici de această dată, ideea nu mi-au livrat-o cei 14 prezidențiabili, dar, printr-un miracol cum doar la câteva secole se întâmplă în viața unui popor și numai atunci când se trezește din somn, sugrumat, ideea s-a construit singură, ridicându-se ca o piramidă în deșert. De vreo trei-patru ani, crește întruna, fiecare zi aducând încă o brumă de curățenie și de speranță, în societatea românească. Buldozerele sapă mizeria penală, cu care clasa politică și cea a afaceriștilor s-au acoperit în două decenii de frățească jefuire a țării, rostogolindu-i în subterane pe faraonii capitalismului și îngropând cheile de la celule, câțiva ani. Cu urechea pe Bracking news, am senzația că niciun milionar nu va mai umbla liber, mediul nostru politico-antreprenorial arătând ca un munte defrișat. Dar priveliștea aceasta simbolică nu mă mai întristează, ci mă face să sper că, în timp, vegetația se va regenera mai sănătoasă. Votez, prin urmare, pentru justiție, punând ștampila pe candidatul care, ca să-l parafrazez pe un recent inculpat, „nu o va călca pe cap”. Știu că numai lăsând justiția să-și facă treaba România va progresa.

Alegerile reprezintă, de aceea, un punct de răscruce, iar, dacă nu o vom lua pe calea cea dreaptă, nu doar copiii noștri, ci noi înșine nu ne vom ierta. La cât mai multe voturi lucide, așadar!