• Publicat:
  • Actualizat:
Reportaj

Cum a testat șeful securității Casei Regale Britanice CÂT DE CINSTIȚI SUNT ROMÂNII din satul unde Prințul Charles și-a cumpărat o casă

Ce s-a întâmplat

A șaptea casă, cum intri de pe ulița principală din Viscri, e o casă veche, de peste 150 de ani, ca mai toate gospodăriile săsești de aici. E o casă formată din două corpuri de clădire. Are pereții exteriori zugrăviți într-o indefinită nuanță mov-albăstruie. Geamurile sunt acoperite de niște obloane trainice din lemn, vopsite, de data asta, într-o nuanță cât se poate de verde.

Așa arată casa „domnului Charles”, cum îi spun, simplu, sătenii. „Domn” pe care restul planetei îl cunoaște mai degrabă sub cealaltă denumire – ceva mai lungă și pretențioasă – de Alteța Sa Regală, Prințul Charles, moștenitor al Coroanei Britanice. Devenit, între timp, cel mai faimos localnic al celui mai în vogă sat transilvănean, intrat deja în patrimoniul mondial UNESCO.

Anul trecut, de Ziua Națională, Gândul v-a prezentat MIRACOLUL DE LA VISCRI: cum poate renaște România prin tradiții, muncă și încredere în sine. VIDEO


• Campania Gândul GMP Advertising „Why Don’t You Come Over? a pornit simultan cu inițiativa cotidianului britanic The Guardian de a-și invita cititorii să ajute guvernul de la Londra la campania anti-imigrație.

• Campania a fost preluată inițial de postul de televiziune britanic Channel 4, apoi de Huffington Post și de agenția de presă americană Associated Press.

• Mesajul cu cea mai mare priză la public și la presa britanică a fost cel referitor la frumusețea româncelor: „Jumătate dintre femeile noastre arată precum Kate, celelalte precum sora ei”. Campania a mai fost preluată de BBC, The Independent, The Telegraph, dar și de Le Monde sau Der Spiegel.

• În cea de-a doua etapă a campamniei, i-am invitat pe români să-i primească pe britanici în gazdă. Pune-ți și tu canapeaua la bătaie.

• În cea de-a treia parte a campaniei le prezentăm britanicilor ce slujbe pot avea în România.


Pe un alt localnic, nea Stelică, total necunoscut restului planetei, îl întâlnim în satul Viscri pe la orele prânzului, chiar în fața casei sale. O casă săsească, cu o poartă înaltă, din lemn, pe care o împarte alături de consoarta sa, Anuța, învățătoare de profesie. Nea Stelică poartă haine groase, la fel de vechi ca tot decorul. Are o cușmă neagră, din astrahan, pe care o trage pe ceafă, de fiecare dată când vorbește. Nea Stelică e vecin cu prințul Charles. Gospodăria lui e la vreo șase case distanță. Cam cât lungimea unui teren de fotbal.

Cât te costă să dormi în patul regal

Pentru nea Stelică, la fel ca pentru oricare dintre cei aproape 500 de localnici de aici, a fi vecin cu prințul Charles e unul dintre cele mai firești lucruri din lume. „Domnul Charles e un om normal”, spune Stelică. „E bine aici”, adaugă el. La fel ca ceilalți consăteni ai săi, are toate motivele să se simtă bină aici. Mulțumită „domnului Charles”, peste noapte, Viscri s-a transformat într-unul dintre cele mai căutate obiective turistice din România. Anual, până la 20 de mii de turiști sosesc aici pentru o porție de ospitalitate românească. A șaptea casă de pe uliță, cea cu pereți albaștri și obloane verzi din lemn, e și ea deschisă publicului. Și poate fi oricând vizitată de către turiștii care, pentru 160 de lei pe noapte, pot experimenta o noapte în așternuturile moștenitorului tronului Marii Britanii.

„Prințul Charles este un om foarte simplu. Se plimbă pe aici, e foarte amabil și foarte cumsecade”, spune doamna Gerda, vecina de peste drum a lui nea Stelică. Împreună cu soțul ei, Nicu, doamna Gerda are o casă pe care o pune la dispoziția turiștilor. Cei doi se ocupă singuri de gospodărie. Au un fiu plecat la muncă, în străinătate. Întâmplător, în Marea Britanie. Și tot întâmplător, cei mai mulți turiști care le calcă pragul sunt englezi. Aceștia mănâncă și dorm „eco”, în stil săsesc, în decoruri rămase neschimbate de sute de ani.

Testul cinstei

O cazare „all-inclusive”, în variantă Viscri, înseamnă în jur de 90 de lei de persoană. Cazarea include dormitul în camera de oaspeți, prevăzută, nemțește, cu două paturi pline până la refuz de cearceafuri, perne brodate și pături groase. Respectiva cazare „include” și două mese (extrem de copioase, bazate în special pe slănină, cârnați, brânză și ouă): micul-dejun și cina. Chiar dacă prințul Charles nu a înnoptat aici, domnul Nicu se poate lăuda cu un alt oaspete de rang (cel puțin la fel de) înalt : este vorba despre șeful securității Casei Regale Britanice, sosit aici în vizită de „lucru”, înainte de venirea prințului Charles. Englezul a „testat” locul prin amplasarea strategică a mai multor bancnote prin colțurile camerei. „A doua zi, când am făcut curat în cameră, am găsit banii, uitați ca din întâmplare acolo. I-am lăsat acolo unde i-am găsit”, spune nea Nicu. „Următoarea dimineață, când m-am întors, banii fuseseră luați de acolo. A fost un test, să vadă dacă suntem oameni cinstiți”. Test pe care l-au trecut cu brio. De atunci, au parte în fiecare an de turiști străini. În special englezi. „Le place aici, normal că le place”, spune Gerda. „Totul e simplu și liniștit. Pe străini nu-i deranjează că se plimbă pe aici prin curte cu găini, rațe, pisici sau câini. Sunt mulțumiți”.

Soțul ei, Nicu, crede că mai există un alt motiv pentru care străinii sunt mulțumiți de fiecare dată când le calcă pragul. Dacă în casa prințului Charles oricine se poate caza o noapte, aici, la Nicu și Gerda, oricine poate degusta din băutura care l-a dat gata pe același prinț moștenitor. „Păi, a băut palincă de la mine ! Ce să zică și el ? I-o plăcut!”

Așezat la masa din bucătărie acoperită cu o față de masă din celofan, nea Nicu înșiră – ca pe niște soldați – sticlele de tărie cu care a amenințat stabilitatea Coroanei. Sunt trei : palinca tradițională, făcută din prune, un rachiu de mere (favoritul turiștilor englezi) și o vișinată.

„Uite asta e palinca din care a băut prințul Charles. E ca apa. Bei din asta, nu ai nimic”. Când o toarnă în pahar, băutura transparentă face „mărgele”, practice bule de aer – o dovadă, spune nea Nicu, a faptului că băutura e bună. Într-adevăr, băutura e bună. Dar avem mari îndoieli că respectiva băutură poate fi băuta „ca pe apă”, fără să simți nimic. Și asta în ciuda faptului că prin vene îți poate curge sânge albastru.

Inchide