MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ȚARĂ. Cum arată România elevilor din satul de deasupra lumii: „La oraș, copiii nu sunt cu părinții, care nu mai au timp. Aici suntem altfel…”

Redactor:
Diana Marcu
Redactor:
Raluca Ion
Te invităm să citești MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ȚARĂ și al elevilor din satul de deasupra lumii. Mesajul transmis României de un dascăl care nu cunoaște practica învățătoarei Dana Blându, de la școala Generală numărul 10 din București. - pe gândul.info

Am văzut, în ultimele zile una dintre cele mai negre părți ale școlii românești. Este e notorietate cazul învățătoarei Dana Blându, filmată de o mamă în timp ce îi certa pe părinți pentru cadourile simbolice, de neacceptat, în opinia sa, într-o „școală de fițe”. La sfârșitul acestei săptămâni, învățătoarea Blându a părăsit sistemul: a fost demisă din funcția pe care o ocupa la Școala 10. În timp ce toată lumea vorbește astăzi despre „școlile de fițe” din Capitală, noi vă propunem să mergem împreună într-o școală de țară, o școală dintr-o comună de munte, pe nume Mărișel.

În timp ce un dascăl pleacă din școală pe ușa din dos, acoperit de rușine, sunt alții care intră pe ușa din față, cu dragoste de copii, încredere în viitor și disponibilitatea de a face sacrificii.

După ce v-am prezentat în gândul MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ȚARĂ, al profesorului Mirela Miron – un manifest care vorbește despre alegerile pe care suntem forțați să le facem zi de zi de dragul copiilor noștri, despre rezistență în fața tentațiilor la care un dascăl este supus, despre conștiința unei misiuni, despre tarele și virtuțile învățământului românesc – v-am invitat să îi cunoașteți pe colegii ei de la școala „Pelaghia Roșu” din Mărișel. Pe profesorul Ioan Mariș, care de 47 de ani predă matematica copiilor din Mărișel, și pe Dana Mirela Feneșan, acum directoare a școlii situate la 1200 de metri altitudine. Profesor de chimie – fizică, Dana Feneșan le predă mărișenilor de 23 de ani, chiar dacă asta a însemnat sacrificii în plan personal. Pe acești dascăli i-am întâlnit la ei acasă, în munții Apuseni, în școala „de deasupra lumii”.

Aici puteți vedea povestea profesoarei care a renunțat la salariul și mașina de serviciu de la multinațională pentru a-i învața limba și literatura română pe copiii din Apuseni

V-am lansat și o provocare: aceea de a ne trimite exemple de dascăli integri, dedicați, profesioniști, care își fac meseria la fel de frumos precum, odinioară, domnul Trandafir. Suntem siguri că astfel de exemple există în viața reală, nu doar în cărți și aștepăm să ne scrieți, pentru a-i cunoaște cu toții pe adresa de mail [email protected].

MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ȚARĂ

În școala „de deasupra lumii” i-am cunoscut și pe copiii care învață aici. Cine sunt ei și ce șanse au comparativ cu copiiii care învață la oraș, cum își văd viitorul și ce planuri au vă invităm să citiți mai jos:

Moțul de la căciulă abia îi trece de bara prinsă de speteaza scaunului. La primul cot al drumului, când microbuzul se opintește în zăpadă, moțul se clatină puțin pentru ca, o fracțiune de secundă mai târziu, să fie potolit printr-o tragere fermă a căciulii pe urechi. Privesc mâinile care au făcut asta. Sunt mici și înroșite de frig, dar își caută reazem pe spătarul unui scaun ocupat de alți doi copii, care chicotesc în drum spre școală. Pentru că mai avem o bucată de mers împreună, îmi ofer mănușile fetiței cu moț neascultător. Mă privește mirată, iar ochii ei îmi spun Nu, în timp ce-și pitește mânuțele în buzunarele jachetei din fâș cu care e îmbrăcată. Acolo aveau să rămână până la oprirea microbuzului în curtea școlii Pelaghia Roșu, din Mărișel, unde învață. Ea și alți o sută de copii.

Câteva ore mai târziu aveam să îi înțelegem gestul. În școala „de deasupra lumii” – cum le place mărișenilor să spună – nu există „nu pot”, „nu sunt în stare”, „nu mă descurc”. Iar explicația stă într-un model. Sau într-o legendă, cum ar zice cârcotașii. Cea a Pelaghiei Roșu, o învățătoare din Mărișel care, îmbrăcată în straie de bărbat, și-a apărat satul, alături de alte 80 de femei, în timpul celei de-a doua lupte de la Mărișel din martie 1849. Numele Pelaghiei Roșu nu a intrat în manualele de istorie girate de ministerul Educației de la București, dar pentru moții din Apuseni temerara femeie e un simbol. În timp ce școala din Mărișeni îi poartă numele, copiii care învață în ea îi moștenesc dârzenia. Nu spun „nu se poate”, „nu pot”, „nu mă descurc”. Chiar dacă fac kilometri buni până la școală, chiar dacă nu fac meditații, chiar dacă ajunși acasă după ore dau la animale furaj, chiar dacă au bocanci prea mari sau mici în picioare, chiar dacă au schiuri de fond vechi, au prezență de 99% la ore, intră toți la liceu la oraș, câștigă competițiile locale de schi, au telefoane mobile și conturi de email. Iar unii dintre ei au ceva în plus, un strop din ADN-ul Pelaghiei Roșu. Precum Lavinia Purcel.

Stă în prima bancă, pe rândul din mijloc și în vară va lăsa școala din Mărișel pentru liceu, cel mai probabil de științe sociale, în Cluj. Mai târziu, o provocăm să viseze, va veni la București, la Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza. Ar vrea să fie polițist, asemeni verișoarei sale. „Nu unul de birou”, spune, ci unul care să patruleze pe stradă. Dar până atunci mai e.

Când vorbește, Lavinia își alege cu grijă cuvintele. Zâmbește cald, dar își păstrează tonul molcom. E singura fată a părinților, pe lângă cei doi băieți ai familiei și urmează tradiția tatălui ei – și ea face schi fond. Prima pereche de schiuri a primit-o la școală, când a intrat în echipa „Pelaghia Roșu. Era clasa a patra când a luat prima cupă, un loc 2 la ultimul concurs de schi din an. De atunci s-a schimbat totul: la următoarele cinci concursuri a câștigat de tot atâtea ori locul întâi. Profesorul de sport, domnul Mariș, care îi este dascăl și de matematică, spune că e și păcat de locul ăsta – Mărișel – să nu schiezi. Așa că din ianuarie până în martie, la mijlocul lunii, să tot fie concursuri de schi. La ele participă toată suflarea echipelor școlii „Pelaghia Roșu”, pe grupe de vârstă. „O oră – o oră și un sfert avem zilnic antrenament”, povestește Lavinia: „Alergare pe schiuri, mers, urcare și coborâre”.

foto: Catalin Sanda

Nu pare să simtă efortul rememorând rutina de zi cu zi. Laviniei îi place sportul. De patru ani face și karate. Are centură albastră deja și are în palmares două locuri 3 la campionatul european de profil. De ce ar face karate copila asta? „Mă ajută să fiu mai responsabilă”.

foto: Catalin Sanda

Responsabilitatea și-o probează și acasă, după școală și antrenamente, când își ajută mama la curățenie, ori când dă animalelor să mănânce. Sunt oi, vaci, porci și cai de hrănit în gospodăria lor. O întreb ce fac mărișenii când termină școala, dacă pleacă să-și caute drumul la oraș ori prin occident: „De la noi nu prea pleacă”, spune fermă copila. Nici ea nu se gândește la fugit. „E de trăit la Mărișel, e de trăit la țară, chiar dacă ești într-un sat deasupra lumii, la 1200 de metri altitudine. Orice om are norocul lui”, spune matur Lavinia.

Mirajul orașului nu a prins-o încă. „Sigur, sunt avantaje față de sat, dar aici suntem mai feriți. La oraș copiii nu sunt cu părinții, care nu mai au timp. Aici suntem altfel: toți pentru unul și unul pentru toți”.

O întreb ce crede că o deosebește pe ea și pe colegii ei de școală de copiii crescuți la oraș, iar răspunsul fetei e ca un duș rece: „Caracterul. Și un alt tip de tupeu. La oraș toată ziua se bate din gură”.

La oraș va ajunge din vară Magda Maria Hetea, colega de clasă a Laviniei. Ar vrea să urmeze liceul pedagogic din Cluj, iar mai târziu, facultatea de Pedagogie. „Îmi place meseria de profesor și îmi place să lucrez cu copiii”, spune hotărâtă Magda, creionând portretul unui dascăl ideal, care ar trebui „să înțeleagă copiii, să facă lucruri împreună cu ei, să-i pedepsească când e cazul și să fie corect”.

Ce înseamnă pentru un copil de 14 ani un dascăl corect? „Unul care să nu favorizeze pe cineva, nu în funcție de cine este copilul sau de cine îi sunt părinții”.

foto: Cătălin Sanda

Nu o sperie plecarea din Mărișel și nici nu știe ce înseamnă complexul copilului de la țară, chiar dacă în anumite competiții interșcolare a simțit că elevii de la oraș ar fi avantajați: „în anumite proiecte se pune preț doar pe ei. Cu toate astea, chiar  deloc nu îmi este teamă de copiii de la oraș”. 

Nu face meditații pentru examenul din vară, ci doar pregătire, la școală, săptămânal, împreună cu colegii ei de clasă, la Română și la Matematică. Îi place într-un fel special matematica pentru că, spune ea, oferă satisfacția găsirii unei soluții.

După ore Magda face dansuri populare, schiază – are pârtia chiar lângă casă și uneori merge la film și la mall-ul din Cluj cu fratele ei mai mare.

foto: Cătălin Sanda

Tot împreună fac lucrurile și Claudia și Claudiu Daniel Safta. Ea are 12 ani, iar fratele ei e cu un an mai mic. Sunt în echipa de schi a școlii, ambii fiind începători. „Nu mai erau copii în echipă”, povestește puștiul care a primit prima lecție de schi de la tatăl lui. Tot de el a primit și schiurile – din lemn de carpen opărit cu ulei. „Ca să se îndoaie”, explică procesul de fabricație copilul. Apoi le-a prins „cu niște droade”, adică sârme, și gata schiurile.

foto: Cătălin Sanda

Împreună la școală, împreună la schi, împreună și acasă, unde cei doi frați își împart responsabilitățile – de plimbat și hrănit caii, de hrănit vaca, și porcii, și găinile. Și de adunat mugurii de brad pentru sirop, ori fructele de pădure – pentru gemuri și dulceață. „Ne-am obișnuit de mici”, spun la unison copiii. „Apoi ne facem lecțiile”.

Claudia și Claudiu nu se plâng, chiar dacă au învățat că, o dată pe an, pentru o lună și jumătate să rămână fără mama lor, plecată la lucru, în agricultură, în Germania, iar ei să rămână acasă cu tatăl lor. „Prima săptămână trece mai greu”, rememorează puștiul. În timp ce sora lui preia rolul de gospodină și intră în bucătărie – „Fac cartofi prăjiți, ciorbă de fasole”, înșiră fetița abilitățile -, Claudiu se duce cu caii.

Le place viața lor în Mărișel: „e frumoasă”, cred copiii. Mai ales iarna, când schiază, se dau cu sacul, cu sania. „Aici faci mișcare, câștigi medalii, ba chiar și bani, când mergi la crosuri”, schițează reușita cei doi frați. 

foto: Cătălin Sanda

Le place sportul – Claudia ar vrea să urmeze liceul sportiv și să continue cu schiul și cu baschetul. Baschetul îi place și lui Claudiu numai că în Mărișel nu are unde să joace, pentru că nu există un teren de sport. Îi place și hocheiul, dar se întâmplă să pună patinele în picioare doar când ajunge la Cluj, la patinoar. Până atunci se bucură de tot ceea ce reușește să învețe de la profesorul Mariș. Ar vrea ca la un moment dat să devină electrician, în Mărișel și să lucreze, asemeni unchiului său, la centrala din zonă.

Dacă ar fi primar, Claudiu Safta ar avea un plan să facă drumurile și să refacă căminul cultural. „Nu este căldură, e sobă, dar nu mai face față”, explică serios băiețelul. „Se mișcă și podeaua când e vreo nuntă sau pomană, și trebuie mărit. A, și aș face și teren de sport”, punctează de final copilul.

 

 

 

Cristi Borcea, anunţul momentului. Nu e glumă: ”Valentina vrea asta!” Lovitură de teatru în familia...
Caz nemaiîntâlnit în Botoșani! Ce au găsit chirurgii în abdomenul acestei femei obeze
FOTO. Cum arată acum fosta amantă a lui Ciprian Marica! Ana Muntean s-a schimbat total
Secret MURDAR! De ce se plimbă, de fapt, stewardesele pe culoar, în avion? Nici prin...
Gigi Becali nu se uită la bani pentru fetele lui! Ce cadou fabulos de 300.000...
Trecutul STRANIU al poliţistului care l-a trântit la pământ pe inginerul argeşean! Ce făcea bărbatul...
NEWS ALERT Euro urcă la un nou maxim istoric
BANCUL ZILEI – Un primar află de la nevastă că a fost înșelat
Dragostea pentru muncă, dusă la extrem. Un tată și-a botezat copilul „Departamentul de Comunicare Statistică”
Caz nemaiîntâlnit în Botoșani! Ce au găsit chirurgii în abdomenul acestei femei obeze
Detalii NEȘTIUTE din viața Zoiei Ceaușescu ies ACUM la iveală. Totul despre întâlnirile amoroase SUPRAVEGHEATE...
Încă doi concurenți vor fi ELIMINAȚI de la Survivor. Prezentatorul Dan Pavel nu vrea să-i...
Cât trebuie să plătești pentru fiecare kilogram de bagaj de cală la Ryanair, Blue Air...
Dacă vizitezi acest trib, bărbatul pleacă din casă, iar soţia lui vine la tine. Ce...
Este din nou DOLIU în muzica populară din România: A murit RĂPUS DE CORONAVIRUS
Cele mai nocive sortimente de cafea pentru inimă. De evitat!
Concedieri MASIVE. Tarom se pregăteşte să dea afară jumătate dintre angajaţi. 700 de oameni sunt...
Cine este românca ce conduce una dintre afacerile lui Bill Gates în România şi alte...
Inchide