• Publicat:
Reportaj

Primul pas spre REPOPULARE în Bihor: purcei santinelă în gospodăriile afectate de PESTA PORCINĂ AFRICANĂ

Primul pas spre REPOPULARE în Bihor: purcei santinelă în gospodăriile afectate de PESTA PORCINĂ AFRICANĂ
Pesta porcină africană. Reportaj în județul Bihor. Focare puține, epidemie stopată rapid, colaborare foarte bună gospodari - autorități. Vezi cum au reușit bihorenii să oprească virusul și încep repopularea

În ultimele două săptămâni, încă 20 de localități din România au fost afectate de pestă porcină africană (PPA), ridicând numărul total la 260 în 14 județe. ANSVSA a anunțat pe 18 octombrie că a înregistrat 1.021 de focare, din care 15 în ferme specializate. În total, au fost eliminați 353.914 de porci afectați de boală, iar despăgubirile plătite deja crescătorilor individuali sau exploatațiilor comerciale depășesc deja 90,5 milioane de lei (adică peste 20 de milioane de euro). Acum se poate evalua tot mai bine stupiditatea deciziei din primăvară a șefului ANSVSA Geronimo Brănescu, care – pentru a se lăuda în fața premierului că a economisit 6 milioane de euro la bugetul de stat – ordonase la începutul anului ca inspecția veterinară de primăvară să se reducă la răsfoirea unor dosare cu raportări din anii precedenți.

Consecințele acestei „economii”, la care se adaugă superficialitatea și nepăsarea la aplicarea măsurilor de prevenire sunt mai mult decât evidente. Zilnic, apar noi focare de PPA în sudul țării, iar ministrul Agriculturii Petre Daea se ascunde în fața unor jumătăți de adevăr. Se laudă că pagubele vor fi achitate de Uniunea Europeană, însă ele vor fi doar decontate, începând cu anul viitor, dacă vor fi considerate legale. Se laudă că Uniunea Europeană ne ajută cu 43 de milioane de euro pentru investiții în laboratoare și măsuri de prevenție, însă în realitate există doar o solicitare a României către Comisia Europeană de a permite realocarea acestei sume din Programul Național de Dezvoltare Rurală și promisiunea unui comisar european pe care Daea l-a plimbat pe la târgurile agricole din România că va sprijini urgentarea aprobării.

Șosea bună, cu sate frumoase, sorcovă în culorile toamnei

La Crestur, pe străzi, înainte de prânz, nici țipenie de om. Abia-abia am găsit un tânăr, care îmi spune că nu-i de-al locului și habar n-are unde e primăria. „Era p-aici într-o casă, da” o plecat…” Bine, zic și caut iar, în lung și-n lat, un chip de om.

Găsesc o doamnă, tocmai furișată, în stradă, printr-o furtună de flori tomnatice, crescute peste poarta grea, de metal. „Primăria?!” întreb iute, ca să n-o pierd prin hățișul de flori. „Primăria?!” se întoarce ecoul. „Da, primăria”. „Păi, înapoi, urcați dealul, și ajungeți la Abrămuț. Acolo e primăria”. Mă întorc și iau dealul pieptiș. Nu e mai mare dealul decât rampa aferentă, ambreiajul dă semne de oboseală și, când îmi spun că e timpul s-o iau la pas, ajung în vârf. O minune se deschide și o vale, cât să alunecăm, fără griji, printre dealuri, într-un fel de căldare plină de case, și flori, și pomi cu frunze colorate.

La primărie, în Abrămuț

Nu caut prea mult și descind în fața unei clădiri potrivite, cu un singur etaj și cu ferestre generoase.

Toată lumea e binevoitoare, iar un domn mă conduce, amabil, pe hol, către biroul primarului.

Primarul, Barna Barcui, e o figură: poartă bretele, pare că zâmbește tot timpul, vorbește puțin pe nas, lucru care-i încălzește vocea și îmi oferă o cafea.

Îl întreb, desigur, cum a reușit să rezolve, așa repede, problema PPA, astfel încât, proprietarul porcilor din primul focar înregistrat, la sfârșitul verii, să fi primit, deja de trei zile, doi purcei „santinelă”.

„Oamenii au fost bine informați de la început. Când a apărut pesta porcină africană, la noi în comună, în satul Crestur, au fost afectați 57 de porci, într-o gospodărie. Când s-a confirmat virusul, toți porcii au fost sacrificați. Și, totuși, boala s-a răspândit, ajungând la vecini. În consecință, în Crestur, au fost două focare, ele distruse, porcii fiind sacrificați”.

În zonă, au mai fost declarate alte trei focare – unul în centru și altul în satul Făncica. Toate confirmate la sfârșitul lunii iulie-începutul lui august.

„Pe 10 august, în Abrămuț, în sat, a avut loc sacrificarea întregului efectiv: 128 de porci, aproximativ 12 tone de carne. Pe 9 august, pe la ora 16:00, am aflat, iar pe 10 a venit comisia”.

În vederea reînceperii populării, în Crestur, aflasem că, deja, fuseseră „plantate”, două „santinele”. Doi purcei prin intermediul cărora se va verifica dacă virusul persistă.

În satul Abrămuț, cel cu primăria, unde tot efectivul a fost distrus, procedura e altă, explică primarul.

„Deci, domnul Daea, când s-a referit la repopulare, a vrut să spună că, prima dată, se introduc „santinelele”. Așa se spune oficial – câte doi porci la o gospodărie, ca să se vadă dacă virusul a fost stârpit sau mai trăiește. Deocamdată au fost duse două santinele în gospodăria în care s-a înregistrat primul focar, unde au fost sacrificați 57 de porci”.

„Am început primii, am încheiat primii”

În rest, spune Barna, în comună, întreaga operațiune de sacrificare a decurs normal. „Oamenii, fiind informați, au fost conștienți că situația trebuie ținută sub control, că trebuie să scăpăm de virus. Și au înțeles, exact, ce se întâmplă. Apoi, au fost despăgubiți, au primit banii, nu a ieșit nimeni în pierdere. Trebuie să vă spun că, în ceea ce privește greutatea animalului, eu am avut o rugăminte: oamenii să declare, estimativ, greutatea porcului, întrucât, inițial, acesta nu a fost cântărit. Ca să le mai ameliorăm, un pic, din suferință. Iar oamenii au fost corecți. N-a fost scandal, n-au fost certuri, n-am avut nici un fel de probleme. Chiar și eu m-am mirat, dar și comisia. Pentru că la noi a fost primul focar pe județ, practic am fost o experiență pentru celelalte localități – Albiș și Olosig, care au venit la rând.”

Primarul speră să fi scăpat definitiv de PPA și să nu mai apară cazuri. „Până acum, nu s-au mai identificat focare. Și i-am rugat pe oameni, pentru că a venit sezonul de recoltare la porumb, să nu recolteze, pe o rază de cel puțin 10 metri, în jurul zonelor în care porcii mistreți au făcut pagubă, iar porumbul recoltat să se folosească numai după 25 de zile. Am afișat asta peste tot, am pus anunțuri și site-ul comunei, pe toate panourile publicitare. Iar oamenii respectă cu strictețe, din conștiința lor, ce le-am cerut, pentru că dacă nu scăpăm de pestă, va fi și mai greu”.

Și, pentru că oamenii au înțeles că măsurile preventive sunt luate în binele tuturor, din 28 iulie nu a mai fost identificat nici un focar de PPA.

Iată cum arăta o fermă afectată de PPA în județul Ialomița, situație care nu s-a regăsit și în Bihor.

„Am evitat scurgerea de sânge”

În consecință, în acest fel, oamenii din Abrămuț, împreună cu aleșii lor locali au reușit, în numai două luni, să închidă cele cinci focare din comună – în trei sate: Crestur, Abrămuț și Făncica.

„Oamenii au fost instruiți, iar și iar, și-au pus singuri, în fața porții, la intrare, o tăviță, un burete, soluție pentru dezinfectare. Iar cea mei eficientă a fost soluția cu sodă caustică. Doar că a trebuit să aibă mare grijă, fiecare, să nu ajungă și celelalte animale în tăvița cu dezinfectant,” explică Barna, metoda în amănunt.

Li s-a spus oamenilor să nu iasă pe stradă cu cizma sau cu pantoful cu care au intrat în cotețul porcilor și oamenii n-au ieșit. Li s-a spus să nu-și viziteze gospodăriile, reciproc și nu le-au vizitat. Să nu intre străini în curți și n-au intrat.

„Oamenii au fost foarte conștienți de chestia asta și doar așa am reușit să facem față. Și sper că am stârpit problema cu pesta porcină africană”.

Cu autoritatea, primăria din Abrămuț a colaborat foarte bine, spune primarul. „Au participat permanent alături de noi, ne-am întâlnit personal, ne auzeam, zilnic, la telefon, de patru-cinci ori. Toată comunicarea a fost excepțională. Și cu medicul din localitate, și cu medicul zonal, inclusiv cu medicul șef de la DSVSA. Cu toate organele implicate – prefect, jandarmi, polițiști. A fost o comisie de 40-45 de persoane”.

Doar vânătorii au lipsit. „Au lipsit pentru că s-a evitat scurgerea de sânge. Am acționat, nu prin împușcare, ci cu pistolul pentru asomare și prin injecție”.

Cum a ajuns virusul la Crestur? „Ca s-o spunem pe șleau, sunt doi-trei comercianți, în localitate, care umblă din piață în piață, prin județele limitrofe. Poate și din cauza asta. Mulți merg și la pădure, după lemne, pe unde umblă porcii mistreți. Iar de acolo este foarte ușor să duci virusul acasă: pe copita calului, pe roțile căruței. Acum, nu știm sigur, dar presupunem că așa s-a întâmplat,” trage concluzia primarul.

Ce-i drept, nimeni nu știe cum a venit virusul, însă unii au învățat, totuși, „cum să-l stârpească”.

Interzis la pășunat

Și doamna Checicheis Adriana, agent agricol la primărie, în teren din primul moment, mi-a vorbit despre conștiința sătenilor.

„Oamenii au avut interzis la pășunat chiar și cu animalele mari. Și au înțeles că nu e vorba de rea voință. I-am avertizat și cu porumbul, să recolteze cu grijă la locurile unde au fost porci mistreți, chiar dacă nu au fost declarați purtători de virus. Apoi, au înțeles să nu taie porci și să ducă la rude. Nu au tăiat porci, nu au dus la rude. Au fost foarte înțelegători”.

Cum crede că a pătruns virusul la Crestur?!

„Gospodăria contaminată, acolo unde s-a înregistrat primul caz și unde au fost aduși, acum, cei doi purcei santinelă, se află în apropierea pădurii, la vreo 500 de metri. Cred că asta a influențat. De la această gospodărie, virusul s-a extins și în celelalte sate”, îmi spune doamna Checicheis.

De vorbă cu Ludovic Orban

Iar eu plec, în grabă, croit să trec de cele două „santinele” și să ajung la fostul proprietar al celor 57 de porci sacrificați, după primul asalt al pestei porcine africane, în Crestur.

Doar că, fix în ușă, când să ies din primărie, dau de un sătean de la care vreau să aflu și un alt punct de vedere, întrucât sunt și unii care susțin că oamenii nu s-ar fi aliniat chiar de bună voie cerințelor autorităților, ci ar fi fosta amenințați cu închisoarea. Doar că, și el, om cu nume celebru, după cum am înțeles, anume Orban Ludovic, are aceeași versiune: conștiința majorității oamenilor și a oficialilor a ajutat comunitatea să treacă de necaz.

„Pesta porcină africană a prins județul nostru, așa, întâmplător. Oamenii de aici au curățenie, e disciplină. Lumea iubește animalele. Fiecare are grijă de sănătatea lui, deci și de a animalelor lui”.

Orban nu crede că mistreții au adus PPA în zonă. „Nu cred: noi nu avem nici mlaștină, iar pădurea este pusă la punct, curățată. Colegii mei au făcut multe vânători și au găsit un singur exemplar de porc mistreț infestat. Dar, părerea mea e că nu de la acest porc a venit virusul. Eu zic că circulația oamenilor a fost cauza”.

Iar focarele s-au stins repede, pentru că oamenii au înțeles ce trebuie să facă. „N-au făcut nici revoluție, nici revoltă, n-au ascuns nimic. Și de aceea, deși satele sunt la distanță de doi-trei kilometri unele de altele, nu a apărut virusul. Oamenii au luat măsuri: cu apă, cu soluție, cu buretele, cu tăvi, cu tăblițe pe care scrie nu intrați în curte până nu intrați cu picioarele în tăvițe,” explică omul.

O singură problemă are Orban Ludovic: după părerea lui, porcii ar fi trebuit arși, nu îngropați. „Mai sunt unii care ciordelesc. Nu știi ce se poate întâmpla. Pesta porcină se poate opri doar cu bună-voință, cu ascultare, și, dacă e lege, lege să fie!”.

Ca să vezi cât de simplu se poate sintetiza ocrotirea sănătății la oameni și animale…

Omul cu santinele

Iată-mă plecat, trecând dealurile în viteză înapoi, spre Crestur și, după numai 15 minute, frânând în fața gospodăriei omului „apărat” de santinele.

Dau claxoane, fac zarvă în fața porților largi și în două-trei minute mă trezesc în fața mașinii cu toată familia lui Adorjan Csaba.

– „Am aflat că ați primit două santinele, zic.

– Așa, și?”, întreabă omul, scurt – un tip masiv, în haine de lucru, privindu-mă bănuitor: pe mine, mașina, în mașină, după mașină. „Să nu mă înregistrați, că mă supăr rău. Vă interzic!„, zice.

– Și de ce?!”, întreb eu.

– Pentru că e dreptul meu! Am mai dat un interviu la un ziar de aici, am fost corect și ei m-au făcut ciumat. E frumos?” spune omul cu năduf.

– E urât,” zic, dar mă abțin să-i spun că nu oamenii l-au făcut „ciumat”, ci chiar el, iar ziarele l-au citat, ceva, gen: „Corespondentul Bihari Naplo a scris că din cauza mea este boala, viceprimarul nici nu a mai dat mâna cu mine. De 25 de ani trăim din creșterea porcilor și acuma am devenit ca un ciumat”.

Continui să încerc să-l conving să spună câteva cuvinte pe cameră, iar el nu și nu!

– E rău dacă îmi spuneți că ați primit doi purcei santinelă? Că focarul s-a stins? Că ați primit banii? Apropo, chiar i-ați primit? Unii spun că nu.

– Da! I-am primit. Dar nu vreau să mă înregistrați. M-am mai păcălit o dată. Îmi ajunge!”.

Continui să insist, continuă să mă refuze, dar parcă, tot mai puțin convins. Și când e gata-gata să cedeze, intervine doamna:

– „Ce-l pisezi domnule atât?! Nu vezi că nu vrea? Nu vrea, și gata!” apoi îi transmite ceva bărbatului, în ungurește, iar omul pleacă spre casă.

Csaba junior intervine și el ca să pună punct: „Nu e frumos ce faceți!”.

– Eu?! Păi ce am făcut? îl întreb uimit.

– Cei care scriu cum scriu!”, reia și tânărul tema și pleacă, la rândul lui, spre curte, nu înainte de a-mi mai verifica, încă o dată, din priviri, mâinile, mașina, interiorul mașinii.

Apoi, porțile mari mi se închid în nas, lăsându-mă ca pe un vițel la poarta nouă. Cel puțin, revopsită.

Mă gândesc că i-aș fi putut face zeci de poze lui, familiei, gospodăriei. Dar, ce să zic, oamenii mai au dreptul și să te refuze.

„Să le ucizi porcul, în bătătură, nu e simplu”

Așa că plec mai departe spre Oradea, unde, a doua zi, încă de la prima oră, reîncep cu obstinație munca de convingere – de peste un ceas – de a-i face pe oameni, în speță pe directorul executiv adjunct al DSVSA Bihor, Octav Sotoc, să se lase înregistrați.

„În primul rând, trebuie să vă spun că nu am acționat altfel decât ceilalți medici veterinari, confrați, din țara românească, ci conform manualului operațional de intervenție în focarele de PPA”, începe hotărât directorul adjunct, ca să se știe că nu face diferențe. OK, zic și îl întreb ce au făcut, totuși, cei din Bihor, ca lucrurile să stea mai bine decât în alte părți – deși nu toată lumea e de acord cu asta.

„În primul rând, am avut parte de o colaborare foarte bună cu gospodarii și cu primarii din localitățile afectate. Sigur, cu unele reticențe, pe care oamenii le-au avut la început, întrucât luam, totuși, niște măsuri clar nepopulare. Să ucizi porcul din gospodăria populației nu e simplu. Însă explicându-le oamenilor că doar așa, prin măsuri rapide și nepopulare, putem opri virusul – în manual scrie că, dacă în gospodărie apare un porc la care se confirmă boala, toți ceilalți porci sunt uciși – până la urmă au înțeles.”

Sotoc îmi confirmă că în județ au existat 28 de focare la porcul domestic,și unul singur la porcul mistreț, începând din 6 iulie, când a fost diagnosticat primul focar în localitatea Crestur: cel din gospodăria lui Adorjan, omul căruia unii dintre vecini nu-i mai întind mâna. „Acest om a fost extrem de sincer. A anunțat imediat că are probleme și a fost de acord cu sacrificarea porcilor. Dacă nu am fi acționat imediat, era jale mare,” crede directorul.

Apoi revine în prezent: „La ora actuală, având în vedere că ultimul focar confirmat este cel din 8 august, de la care au trecut peste 40 de zile fără să mai apară un altul, am demarat etapa următoare, în care am plantat purcei santinelă în gospodăriile unde a evoluat boala – e vorba despre trei gospodării în două localități. Purceii, proveniți din unități autorizate, trebuie să stea acolo minim 45 de zile, timp în care vor fi monitorizați din punct de vedere al semnelor clinice de PPA. Prima plantare a fost la Crestur, unde am avut primul focar înregistrat.”

Directorul adjunct îmi spune că, într-o lună de zile, oamenii și-au primit toți banii. „Am achitat, integral, sumele persoanelor care au suferit pagube. Până pe 10-15 septembrie, banii au intrat în conturile cetățenilor”.

Dacă autoritățile au învățat ceva din acest război cu un virus ajuns pentru prima dată în România?! Ei bine, ei spun, cu precauție, că da. „Aici e biologie, nu e matematică. Și, deși PPA e soră cu pesta porcină clasică, are un dezavantaj: nu produce anticorpi deci nu există vaccinuri. Măsuri de prevenție nu se pot lua. Sigur, se pot lua unele măsuri generale: în primul rând, oamenii să înțeleagă că la primul caz de suspiciune, trebuie să anunțe de urgență medicul veterinar – pentru că unul dintre „secretele” stopării este acționarea rapidă. Colaborarea, conlucrarea între posesorii de animale și medicii veterinari,” conchide Octav Sotoc.

Alți oameni, alte mentalități

Aceste două zile petrecute în Bihor m-au convins, o dată în plus, că dincolo de acuzele venite din partea unor oameni ai locului – niciodată nu pot fi mulțumiți toți cetățenii, până la ultimul – cei din Transilvania au o altă mentalitate, poate un instinct de conservare mai accentuat, cu siguranță o conștiință mai activă.

Dacă din 6 iulie, de la declararea primului focar, până la 8 august, când a fost înregistrat ultimul focar, a trecut o lună (moment de la care au mai trecut și cele 40 de zile de siguranță) fără alte incidente, înseamnă că, orice s-ar spune, oamenii au știut cum să nu-și bage pielea la saramură, mai mult decât era gata băgată.

Ba chiar și autoritățile, în aceste condiții, deși au fost acuzate de unele întârzieri în intervenție, și-au făcut datoria. Cu atât mai mult cu cât, până la mijlocul lui septembrie, oamenii au fost despăgubiți în totalitate, potrivit declarațiilor oficiale.

Ceea ce nu s-a întâmplat peste tot în țară.

Comisia Europeană a început auditul privind situația PPA în România

Joi, o delegație a Comisiei Europene a ajuns în România și a început – în județul Brăila, apoi în Tulcea – un audit care să evalueze cauzele, aplicarea măsurilor de prevenire și situația la zi a epidemiei de PPA. Din nou, oficialii românii ascund gunoiul sub preș. „Este o procedură normală, sunt controale de rutină,” pretindea joi ministrul Agriculturii Petre Daea. „Vor fi făcute publice aceste concluzii, dar spuneam că este un control de rutină, să nu vă așteptați că vine în urma acestui control știu eu ce. Este o măsură tehnică, văd despre ce este vorba, iau situația concretă din România. Și pentru dumnealor și pentru noi cei de aici sunt multe semne de întrebare.”

Anca Păduraru, purtătorul de cuvânt pe domeniile Sănătate, Siguranța Alimentației și proiecte specifice legate de Uniunea Energetică în cadrul CE, spunea cu totul altceva: „Această situație este extraordinară și ridică îngrijorări foarte serioase,” declara Păduraru, când a comunicat decizia începerii auditului, „deoarece România a anunțat, în mai puțin de patru luni, aproape 1.000 de focare în gospodăriile domestice, virusul fiind, de asemenea, confirmat în mai multe exploatații comerciale.” Desigur, Comisia Europeană promite ajutor financiar și asistență tehnică României pentru stoparea epidemiei de PPA, însă nu mai are încredere în autorități și dorește propriul audit.

Între timp, investigația jurnalistică pe care Gândul o face pe urmele PPA continuă. Veți vedea în episodul următor care e situația în județul Sălaj.

(va urma)

 

Inchide