VORBEȘTE ROMÂNEȘTE. Povestea Monseniorului Anton Lucaci, omul care l-a învățat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română: „La schimb, el m-a învățat limba sfinților”

Vă vom prezenta, începând din această seară, o serie impresionantă de povești ale unor adevărați misionari ai limbii române, oameni care reușesc prin harul, talentul și priceperea lor să îi facă și pe alții să înțeleagă frumusețea acestei limbi. Veți face cunoștință cu toți, în cadrul campaniei VORBEȘTE ROMÂNEȘTE, care vă invită să ne gândim într-un fel nou la cuvintele pe care le folosim zi de zi, fără se le dăm prea mare importanță. De ce am lansat această provocare puteți citi AICI.

Cu 14 ani în urmă, într-un avion Alitalia care cobora din cerul senin de deasupra Bucureștiului, Papa Ioan Paul al II-lea a ridicat ochii din filele pe care le ținea între degete și a întrebat cu un licăr de omenească îndoială. „Crezi că o să meargă?”. „Dacă pronunțați cum ați făcut-o până acum, este excelent”, i-a spus atunci preotul aflat lângă Sfântul Părinte, în aeronava care aducea pentru prima dată un Suveran Pontif pe pământ românesc. Se cunoșteau de aproape o lună, timp în care s-au întâlnit aproape zilnic, la aceeași masă din apartamentul pontifical de la Vatican, în care preotul nu mai călcase niciodată până atunci. Se numește Anton Lucaci, are 71 de ani, este astăzi monsenior, iar drumul vieții sale l-a dus dintr-o comună din Iași, pe nume Răchiteni, în casa Sfântului Părinte unde a intrat cu dragoste și cu o misiune: aceea de a-l învăța pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română, în care și-a rostit aproape toate discursurile în timpul călătoriei sale la noi în țară.

Citește și alte povești din campania VORBEȘTE ROMÂNEȘTE:

Omul a cărui istorie personală se leagă de cea a României

L-am vizitat pe monseniorul Anton Lucaci în casa sa de la Roma, de pe terasa căreia se vede toată Cetatea Eternă și în timp ce mii de ani de istorie ți se aștern la picioare, ești fascinat de istoria personală a acestui om a cărui viață se leagă printr-un fir invizibil de istoria României. A ajuns pentru prima oară la Roma, în 1973, din Iași, unde era preot catolic și formator la Seminarul Teologic, pentru a se pregăti la universitățile pontificale, alături de alți doi preoți. Era o întâmplare rară în România comunistă din care nimeni nu putea ieși, o întâmplare născută dintr-un mic joc al istoriei. „Am înțeles ulterior de ce s-a acceptat trimiterea noastră la Roma. Urma ca Ceaușescu să vină pentru prima dată la Vatican, în mai 1973”.

S-a întors în țară în primăvară lui 1981, când a început să predea la Institutul Teologic Romano Catolic din Iași, iar apoi a revenit la Vatican, în toamna lui 1989. Acolo l-a prins Revoluția, pe care spune că a trăit-o „mai dureros” decât dacă s-ar fi aflat în țară, „la fel cum un apropiat al unei persoane bolnave suferă mai mult decât aceasta”. Nu a putut sta mult departe și noaptea de Anul Nou l-a găsit la București, împreună cu nunțiul apostolic, arhiepiscopul Francesco Colasuonno. „Nu știam cum să iau legătura cu Nunțiul Apostolic, căruia îi era de 5 ani interzis să intre în țară. Atunci trimis o ilustrată de Crăciun în care îi uram sănătate și îi lansam invitația de a merge în România”. Acela a fost un nou moment de cotitură în istoria României, momentul în care a început lungul proces de refacere a legăturilor Sfântului Scaun cu țara care tocmai ieșise din comunism.

Papa, către monseniorul Lucaci: „Mă las în mâinile dumneavoastră!”

Anul 1999 a adus o altă împrejurare, cea mai importantă, în care destinul său s-a legat din nou de cel al țării în care s-a născut. A fost „momentul de vârf, de har” al existenței sale, după cum însuși monseniorul Lucaci o mărturisește. Când s-a hotărât ca Papa Ioan Paul al II-lea să viziteze România, lucra la Radio Vatican. A fost chemat de la lucru pentru a i se spune că el este cel care urma să-i fie profesor de română Sfântului Părinte. Nu era pregătit, nu era îmbrăcat în haine preoțești și un episcop l-a certat: „- Puteai să-ți iei cel puțin haina preoțească pe tine. „- Excelență, vin de la muncă”, s-a apărat el.

La sfârșitul primei lor întâlniri pentru pregătirea vizitei în România, Papa i-a spus Părintelui Lucaci: „Mă las în mâinile dumneavoastră!”. „Vorbea cu dumneavoastră și când am auzit că se lasă în mâinile mele, mi s-a ridicat părul în cap. Cum să auzi că Papa se lasă în mâinile mele?”, povestește monseniorul Anton Lucaci. Cu modestie spune că, în timpul unui discurs pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a rostit în Vinerea Mare comentând cuvintele lui Isus

, a conștientizat că vorbele Papei nu îi erau adresate lui, iar acesta avea de fapt în gând încredințarea în mâinile lui Dumnezeu în ceea ce privește vizita în România.

Papa Ioan Paul al II-lea voia să știe tot

A urmat aproape o lună de lecții de limba română, în apartamentul pontifical, într-o sală de primire în care îl găsea mereu pe Papă, însoțit de secretar. „De cele mai multe ori, secretarul îl însoțea până la o masă, Papa lua loc în capul ei și în dreapta stăteam eu cu discursurile pregătite, cu anumite semne, cu accente. Și Papa repeta cu tot efortul, cu toată răbdarea. Eram uimit”, își amintește monseniorul, care simțea în preajma celui de lângă el o „aură de protecție”, venită dintr-o „umanitate sfântă”. Așa a reușit să scape de sentimentul de stinghereală pe care l-a avut la început în prezența Suvernului Pontif. 

Acesta citea discursurile pregătite pentru vizita din România întrebând care este semnificația fiecărui cuvânt. „Eu i-am spus să rostească mai repede, chiar dacă nu înțelege. El a spus

Suvernanul Pontif, despre „frumusețea și dulceața” limbii române

După numai câteva întâlniri, Papa se obișnuise să îl salute pe părintele Lucaci spunându-i „Christos a înviat!” în limba română, iar părintele îi răspundea „Adevărat a înviat”. „Saluta el. Înainte salutam eu. Acum se inversaseră rolurile”, își amintește emoționat părintele Lucaci. Nu de puține ori, Papa a reușit să-l pună în dificultate pentru că nu întreba doar ce înseamnă cuvintele din discurs, ci și care era originea lor. Atunci când nu știa, părintele Lucaci promitea că va consulta dicționarul și în cazul în care uita să dea explicația promisă, Papa îi reamintea la lecția următoare.

Monseniorul Lucaci crede că Papa avea o „slăbiciune pentru România”. Sfântul Părinte nu uita că guvernul polonez fusese primit în țara noastră în timpul ocupației naziste și îi admira pe români pentru că îmbrățișaseră credința creștină cu mult înaintea polonezilor. „Venind în România a zis că vine să sărute rănile unui popor. Și apoi a spus că i-am vorbit limba căreia i-a simțit frumusețea și dulceața. Ce frumos, ca un papa să descrie că a simțit frumusețea și dulceața limbii noastre! A arătat atâta simpatie! De aici mi-am spus că avea această dragoste specială”. 

Monseniorul Lucaci: Papa m-a învățat limba sfinților

În mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a ajuns în România, și le-a spus tuturor: Cu mare bucurie sosesc astăzi în România, națiune mult dragă mie și pe care de multă vreme doream să o vizitez. Și a fost răsplătit de sute de mii de aplauze sâmbete și urări de bun venit. Întors la Vatican, Papa i-a mulțumit public părintelui Lucaci. „”Papa m-a așezat la masă. Mi-a pus mâna stângă pe mâna dreaptă și mi-a spus, ceea ce îmi mai spusese și în avion avion: ”.

În Piața Sfântul Petru, monseniorul Lucaci ne povestește cu emoție despre experiența de atunci și despre ocaziile următoare în care l-a întâlnit pe Sfântul Părinte. A rămas alături de Suveranul Pontif, ajutându-l de fiecare dată când acesta urma să vorbească în limba română cu diferite ocazii. În aprilie 2005, când Papa Ioan Paul al doilea s-a stins, părintele Anton Lucaci a plâns în piața Sfântul Petru alături de sutele de mii de credincioși. „Am plâns. Nu am mai rezistat. Când au ridicat sicriul, mi-am pus mâna pe piept. Am simțit că mi se strânge inima”, își amintește părintele Lucaci. Pleca sfântul pe care el îl învățase limba română, dar care îi dăruise în schimb ceva mult mai prețios: „limba sfinților”.

De câțiva ani, monseniorul Lucaci a renunțat ușor-ușor la îndatoririle sale bisericești, care îi ocupau întreaga zi și îi transformaseră viața într-un fel de fugă. De-a lungul vieții a fost preot la Parohia Santa Paola, capelan al comunității românilor de rit latin din Roma, coordonator național pentru românii catolici de rit latin din Italia, redactor și apoi director programului de limbă română de la Radio Vatican până în octombrie 2012. Monseniorul Anton Lucaci are acum răgazul de a se ruga mai mult, de a se bucura de ziua de duminică sau de a aduna ce a mai scris „pe ici pe colo” cu gândul că „poate prinde bine cuiva”.

„Nu e potrivit să vorbești de Dumnezeu și să nu te întorci la om”

Coborâm din casă pe strada pe care părintele Lucaci a străbătut-o zi de zi, până anul trecut, în drumul său spre Radio Vatican. Destinația nu mai e aceeași, dar monseniorul își amintește cum aproape în fiecare zi îl așteptau acolo 5-6 români care îl rugau să-i ajute să-și găsească un loc de muncă. „Pe atâția români cu care am venit în contact, i-am ajutat numai pe motivul uman și creștin, dar și pentru faptul că suntem de aceeași limbă”, mărturisește părintele Lucaci, care nu poate trece indiferent nici acum pe lângă cei aflați în nevoie. În timpul plimbării noastre se oprește adesea în fața sărmanilor care îi cer ajutorul și nu întoarce nimănui spatele.

Povestea monseniorul Anton Lucaci va continua la Roma, locul unde a avut prilejul să cunoască cinci papi. Despre actualul Suveran Pontif, Papa Francisc, care uimește întreaga lume prin atitudinea și gesturile sale, părintele Lucaci spune că „îi salută pe cei pe care nu-i salută nimeni. Indirect, spune că orice ființă umană merită respect indiferent de aspect, de condiție, de situație. Nu e ușor să vezi într-o față desfigurată chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Papa nu folosește cuvinte, ci folosește gesturile care vorbesc oamenilor despre om. Nu e potrivit să vorbești de Dumnezeu și să nu te întorci la om”.

×

Urmăriți Gândul LIVE Suntem revoltați când oamenii NU poartă măști in metrou sau în spațiile închise, dar ne victimizam cand jandarmii intervin în forță. Un tânăr NU purta corect masca, iar călătorii au fost impresionați de victimizarea tânărului și i-au sărit în ajutor. https://www.gandul.ro/19468728 Președintele USR, Dan Barna, și europarlamentarul PNL Rareș Bogdan, printre invitații Emmei Zeicescu la Gândul LIVE

Publicată de Gandul pe Marţi, 14 iulie 2020
Gândul LIVE!
Inchide