• Publicat:
  • Actualizat:
Știri

Americanii au venit, au văzut și au învins. Ce le rămâne românilor după 10 ani de la încheierea contractului cu Bechtel

Autostrada Transilvania a devenit o poveste fără sfârșit. Contracte, acuze, „negocieri" păguboase și renegocieri bizare. Peste câteva luni se împlinesc 10 ani de la semnarea contractului încheiat între Guvernul României și firma americană Bechtel International Inc, privind realizarea a ceea ce s-a dovedit a fi, în ultimă instanță, prima „autostradă fantomă" din lume.

La împlinirea a zece ani de la semnarea contractului cu firma americană Bechtel pentru Autostrada Transilvania, gândul a investigat culisele a ceea ce a devenit unul dintre cele mai mari jafuri geostrategice din istoria României. Autostrada Transilvania a ajuns o poveste fără sfârșit. Contracte, acuze, negocieri păguboase și renegocieri bizare. Peste câteva luni, se împlinește un deceniu de la semnarea contractului încheiat între Guvernul României și firma americană Bechtel International Inc., privind realizarea a ceea ce s-a dovedit a fi, în ultimă instanță, prima „autostradă fantomă” din lume.

â–º Șantierele autostrăzii au rămas pustii. Americanii de la Bechtel spun că nu pot munci neplătiți și, în consecință, nota de plată a guvernului de la București crește direct proporțional cu lungimea „pauzei de masă”. Problema este că românii nu au, nici pe departe, banii pe care americanii ar trebui să-i primească. Între timp, „oamenii de la Bechtel” au părăsit, cu tot cu o parte din utilaje, campusul principal al companiei, instalat pe raza comunei Săvădisla-Cluj, sat Vălișoara. – GALERIE FOTO cu ce a rămas în urma americanilor, AICI.

â–ºViaductul de la Suplacu de Barcău ar fi trebuit să fie vedeta Autostrăzii Transilvania, una dintre cele mai spectaculoase și, în același timp, folositoare piese de infrastructură din estul Europei. Din viaduct a rămas, însă, doar nota de spectacol și lipsa de utilitate – e singurul obiectiv de pe tronsonul 3C, Suplacu de Barcău – Borș, dus până la mal, la propriu și la figurat. GALERIE FOTO CU VIADUCTUL, AICI.

â–ºDacă, totuși, ne-a rămas ceva valoros de la Bechtel, atunci acesta este tronsonul 2B, Câmpia Turzii – Gilău, care străbate peste 52 de km, în zona județului Cluj. Atât de valoros, încât un kilometru de autostradă a ajuns să coste, până la final, peste 20 de milioane de euro. Scurt, dar frumos, 2B a depășit pragul psihologic al miliardului de euro și, chiar dacă reprezintă, ca lungime, doar a opta parte din Autostrada Transilvania (415 km), a atras jumătate din costul total al numitei autobenzi, prețul estimat al acesteia fiind de 2,2 miliarde de euro. GALERIE FOTO, AICI.

Cronologia contractului

18 noiembrie 2003 – Guvernul României emite O.U.G. nr. 120 „Pentru aprobarea demarării de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) a procedurii de negociere cu o singură sursă, cu firma Bechtel Internațional Inc., în vederea încheierii contractului de proiectare, construire și finanțare a autostrăzii Brașov-Cluj-Borș”.

Conform ordonanței și având în vedere faptul că Executivul de la București consideră „tronsonul Brașov-Cluj-Borș, din componența autostrăzii București-Budapesta”, ca făcând parte din „categoria lucrărilor care privesc siguranța și securitatea națională”, în contextul „îndeplinirii cerințelor organismelor internaționale necesare în vederea integrării României în structurile euroatlantice”, Executivul, „prin derogare de la prevederile art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2001 privind achizițiile publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 212/2002, aprobă demararea de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. a procedurii de negociere cu o singură sursă cu firma Bechtel International Inc”.

19 decembrie 2003 – Se semnează „Contractul de construire a autostrăzii Brașov-Cluj-Borș”, între CNADNR S.A. și Bechtel Internațional Inc. Conform acestuia, cei 415 km, a căror construcție va costa 2,2 mld. euro, urmează să intre în funcțiune în decembrie 2012. 

5 martie 2004 – Parlamentul României aprobă O.U.G. 120 prin Legea nr. 32/2004 • 16 iunie 2004 – Are loc ceremonia oficială de inaugurare a lucrărilor pentru Autostrada Transilvania la Săvădisla – Cluj, sat Vălișoara, campusul Bechtel.

Mai-decembrie 2005 – Are loc renegocierea contractului, ca urmare a unor sesizări ale UE, BERD și FMI, cu privire la clauzele contractuale. Procesul de renegociere se încheie printr-o „Notă privind Contractul de construire a autostrăzii Brașov-Cluj-Borș”. Potrivit acesteia „Renegocierea a condus la o economie de 126 milioane euro”.

Februarie 2006 – Se semnează „Acordul de Modificare a Contractului de Construire a autostrăzii Brașov-Cluj-Borș”, conform căruia termenul de finalizare a lucrării se prelungește cu un an (din decembrie 2012 în decembrie 2013). Acordul vine în consecința faptului că, în 2005, Bechtel nu a lucrat pe perioada renegocierii contractului.

Iunie 2006 – Se reiau lucrările la Autostrada Transilvania.

1 decembrie 2009 – Se inaugurează primii 42 de kilometri de autostradă, între  Turda și Gilău. Porțiunea inaugurată joacă, implict, rol de centură a municipiului Cluj.

13 noiembrie 2010 – Sunt finalizați ultimii 10 km din tronsonul Câmpia Turzii – Gilău, între Câmpia Turzii și Turda. Sectorul 2B este deschis traficului.

8 ianuarie 2011 – Secțiunea 3C, Suplacu de Barcău-Borș a ajuns, potrivit constructorului, la un stadiu de finalizare de 35,53 la sută.

Ianuarie-iulie 2011 – Bechtel continuă să lucreze, la turație mică, pe tronsonul 3C, Suplacu de Barcău – Borș.

August 2011 – Are loc „renegocierea Boagiu”. La final, ministrul Anca Boagiu declară că în urma renegocierii, Bechtel va termina lucrările pe care le mai are la un preț redus cu 50 la sută față de valoarea inițială, iar statul român va avea libertatea să liciteze tronsoanele neabordate cu oricine dorește.  „Statul român va licita cele șase tronsoane neîncepute, fără ca Bechtel să mai aibă vreo pretenție. Standardul de cost pentru tronsoanele rămase este de 6,9 milioane de euro per km”, a anunțat Boagiu.

Martie 2013 – Ministrul Dan Șova anunță rezilierea contractului cu americanii. „Suntem în negocieri cu Bechtel până la data de 30 aprilie. Până la acea dată va trebui ca fiecare parte să își formuleze opțiunile pentru modalitatea de închidere a acestui contract. Formulele le vom prezenta Guvernului României, care va lua o decizie”, a declarat Șova. El susține că, indiferent de rezultatul negocierilor, „contractul cu Bechtel va dispărea, fie că se face de comun acord, fie că se reziliază”.

Datele financiare

Ministrul „Marilor Proiecte”, Dan Șova, a declarat la sfârșitul săptămânii trecute, că statul român a cheltuit pentru Autostrada Transilvania, „1,3 miliarde de euro, până în acest moment singurul tronson funcțional fiind Câmpia Turzii – Gilău, în lungime de 52 km”. Ministrul crede, de asemenea, că la ora asta ar mai fi gata încă 40 la sută din tronsonul Suplacu de Barcău – Borș, dar că nu poate fi exploatat întrucât „nu există nod rutier” – ceea ce este departe de adevăr.
Gândul a încercat să afle care a fost structura acestor plăți, cât a însemnat cost efectiv și care a fost suma generată de clauzele privind anumite majorări și penalizări, cuprinse în contract.

Cum s-au dat banii

În 2004, Guvernul Năstase, semnatarul contractului, a plătit doar 50 de milioane de euro. Restul de bani, susține Șova, au fost cheltuiți „datorită înțelepciunii ministrului Dobre, din guvernul PDL”.

În 2005, Bechtel nu a lucrat, întrucât a fost anul „renegocierii Dobre”, incriminată de Șova. Lucrările au fost reluate în iunie 2006.

Între 2007 și sfârșitul anului 2010, potrivit datelor furnizate de CNADNR, statul român a plătit Bechtel, din bugetul Companiei Naționale de Autostrăzi, aproximativ 2,471 miliarde lei, adică 640 milioane de euro, în condițiile în care lucrările finalizate se reduceau la 52 de km de autostradă (tronson 2B, Câmpia Turzii – Gilău), precum și la construirea, în proporție de 90 la sută, a viaductului Sublacu de Barcău (1,8 km), pe tronsonul 3C, – conform protocolului semnat pentru acest sector, care arată că „în cursul anului 2009 s-a lucrat doar la Viaductul de la Suplacu de Barcău, pe secțiunea 3C”. 

Pe ani, plățile au fost efectuate astfel: în 2007 – 404,6 mil. lei (121 mil. euro); în 2008 – 810,3 mil. lei (220 mil. euro); în 2009 – 504,5 mil. lei (120 mil. euro); în 2010 – 752,1 mil. lei (179 mil. euro). Totalul plăților s-a ridicat, astfel, la finele anului 2010, la 2,471 mld lei (640 mil.euro).

În condițiile în care costurile prevăzute pentru tronsoanul 2B au fost estimate la 434 milioane euro – dat în exploatare -, iar pentru tronsonul 3C, 445 milioane euro – din care s-a construit, în proporție de 90 la sută, viaductul de la Suplacu de Barcău, s-au turnat pilele viaductului de la Valea Calului, precum și alte trei șiruri de pile de pod, s-au făcut excavări, discontinuu, pe o lungime de aproape 20 km (stadiu de finalizare de aproape 40 la sută -, rezultă că, în comparație cu cele 1,3 miliarde de euro invocate de Șova, aproximativ 650 milioane euro au reprezentat majorări și penalități plătite de statul român către Bechtel în acești nouă ani – cu referire la două din cele opt sectoare de autostradă. 

Dincolo de acești bani, ministrul Marilor Proiecte, spune că, la ora actuală, statul ar mai avea de plătit o sumă, nu foarte mare, către Bechtel. „Mai avem o datorie punctuală recunoscută de CNADNR, de 50 de milioane de euro, care vine din anii trecuți și care va trebui achitată” spune ministrul.

Astfel, cheltuielile în plus față de obiectivele puse în operă se ridică la 700 milioane euro.

În altă ordine de idei, în urma declarației ministrului Șova privind încetarea contractului cu Bechtel, „indiferent de condiții”, fostul ministru al Transporturilor, Alexandru Nazare, a precizat că „Bechtel ar putea invoca o clauză de 500 milioane de euro”. În acest caz, plățile părții române, generate de „clauze secrete”, s-ar putea ridica la 1,25 mld. euro.

Potrivit uneia dintre declarațiile sale, ministrul Șova speră să finalizeze tronsonul Suplacu de Barcău – Borș, singurul unde – crede el – compania Bechtel mai lucrează, „cu suma de 250 de milioane de euro” – ceea ce pare, dat fiind stadiului real al lucrărilor, imposibil.

Dacă în viitorul apropiat ar apărea un constructor care să finalizeze C3, cu 250 milioane de euro, această sumă, împreună cu cea plătită Bechtel – în cazul în care americanii ar invoca o clauză de reziliere de 500 de milioane – adăugate celorlalte penalități și costuri efective ar ajunge la un cuantum de 2,2 mld euro, exact suma negociată și cuprinsă în contract, în 2003, pentru întreaga Autostradă Transilvania. Diferența e că atunci se vorbea de 415 km, iar acum doar de 117 km.

Ministrul Șova a anunțat că data limită până la care părțile contractante – Bechtel și CNADNR – trebuie să își formuleze opțiunile pentru modalitatea de închidere a „Contractului de construire a autostrăzii Brașov-Cluj-Borș” este 30 aprilie. Urmează ca formulele să fie prezentate Guvernului României, care va lua o decizie”, a spus Șova. Ulterior, mai spune ministrul, tronsonul Suplacu de Barcău – Borș, va trebui păzit, iar pentru lucrările deja realizate va fi asigurată conservarea. Până la finele lunii aprilie CNADNR va trebui să finalizeze două licitații pentru selectarea unor firme specializate.

 
Relația Bechtel cu furnizorii

Dacă, potrivit clauzelor contractuale, reiese că Bechtel ar fi încasat de la statul român, din majorări și penalizări de întârziere, mai mulți bani decât costul lucrărilor efectuate, foștii săi furnizori de servicii susțin că, în ceea ce o privește, compania americană nu e la fel de scrupuloasă la datorie.

Mai mult, Liga Întreprinzătorului Român (LIR), cu sediul la Cluj, a depus la ANI, prin reprezentanții săi, o sesizare „cu privire la incompatibilitatea în care se află ministrul pentru Proiecte de Infrastructură, Dan Șova, și doamna Ana Dinculescu Șova, mama vitregă a ministrului, în calitate de reprezentant al Bechtel International”, în procesele pe care compania americană le are cu unii dintre foștii săi furnizori.

În context, Adrian Coroian, președintele LIR, cere ANI demararea unei anchete care să cerceteze dacă există sau nu o situație de incompatibilitate generată de faptul că ministrul Dan Șova este reprezentantul statului în relația cu Bechtel, constructorul Autostrăzii Transilvania, iar mama sa vitregă, Ana Diculescu Șova, este avocatul constructorului american, în calitate de asociat la firma de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen.

Coroian consideră că, într-o atare situație, „există cel puțin o incompatibilitate morală”, în măsura în care ministrul susține că statul are datorii „din urmă”, de 50 de milioane de euro, față de o companie reprezentată de mama sa.

Totodată, spune Coroian, prin aceeași casă de avocatură, „Bechtel derulează procesele în care a reușit să înlăture numeroase cereri de insolvență și somații de plată venite din partea subcontractorilor neplătiți”.

Proces a la Cluj

Un astfel de proces, notoriu deja la Cluj, este acela în care Bechtel se judecă de ani buni cu firma clujeană Pulp Fiction, cea care i-a transportat, timp de peste patru ani, zilnic, spre și dinspre șantierele Autostrăzii Transilvania, pe cei 3.200 de angajați ai companie din perioada 2004 – 2008.

„Relația cu Bechtel a decurs exemplar patru ani și jumătate. Ni s-au plătit facturile la timp, fără discuții și reproșuri. Problemele au apărut odată cu schimbarea managementului Bechtel, în a doua parte a lui 2008”, spune administratorul firmei clujene, Zoltan Egyed.

Când au ajuns la restanțe de 1,7 milioane de lei și au vrut să încaseze banii, celor de la Pulp Fiction li s-a propus să accepte jumătate din sumă și să stingă datoria. „Sigur că am refuzat. Ce să negociem, munca noastră?! Așa că am ajuns la tribunal. Nu ne-am făcut niciun fel de probleme. Am prezentat facturi în regulă, cu semnătură și ștampilă. Un astfel de proces, limpede ca lumina zilei, durează câteva luni. Din păcate, procesul nostru cu Bechtel a împlinit cinci ani. Nimeni nu înțelege care este motivul prelungirii sale” spune Zoltan Egyed.

Mai nou, apărătorii Bechtel îi acuză pe cei de la Pulp Fiction că au suprafacturat serviciile, crescând numărul kilometrilor parcurși și că, de fapt, firma clujeană este datoare americanilor. „Aberant, pentru că noi nu eram plătiți la kilometru, ci la zi! Ce să suprafacturăm, cele 365 de zile ale anului?!” se întreabă Zoltan Egyed.

Dreptate, la Paris

Pulp Fiction e un caz fericit, ca să spunem așa. Firma clujeană a fost prima care a semnat un contract de prestări servicii cu Bechtel. Începând cu al 11-lea contract, Bechtel a adăugat o clauză nouă contractelor cu terți, prin care litigiile dintre părți erau „transportate” la Curtea Internațională de Arbitraj de la Paris, pentru a fi soluționate. Iar taxa de arbitraj pentru un asemenea proces este de minim 430.000 de euro.

„Mulți dintre cei care au avut șansa să semneze un astfel de contract s-au mulțumit cu 30 la sută din banii pe care ar fi trebuit să-i încaseze și duși au fost” a mai spus Zoltan Egyed.

Răspunsul lui Șova

Cât privește reclamația celor de la Liga Întreprinzătorului Român, contactat de gândul, ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură, Dan Șova, spune că, din punctul său de vedere, nu există un conflict de interese. „Nu există niciun conflict de interese. Ne-am obișnuit să ne ducem la ANI mai des ca la biserică”, a replicat el.

În opinia ministrului, argumentația Ligii Întreprinzătorului Român „este o minciună”, iar sesizarea, deși „binevenită, este făcută neonest”. „Ana Diculescu Șova e unul dintre mulții parteneri acolo (în casa de avocatură, n.r.) și are sub 10 la sută. Este vorba de un litigiu între Bechtel și o firmă privată din Transilvania. I-a dat Bechtel în judecată cerându-le un milion de euro pentru că firma ar fi înșelat Bechtel. Nu există nicio legătură între acest proces și relația Bechtel cu CNADNR. Cum nu există nicio legătură între mine și Bechtel. Bechtel are contract cu CNADNR”, susține Șova, care a preluat în decembrie conducerea Departamentului pentru proiecte de infrastructură de interes național și investiții străine în subordinea căruia a fost transferat CNADNR de la Ministerul Transporturilor.

Mai mult ministrul avertizează autorii sesizării că vor fi dați în judecată. „Dacă se va dovedi că există această sesizare pe un asemenea subiect eu îl voi da în judecată pe cel care a făcut-o pentru fals în declarații și denunț calomnios. După ce se pronunță ANI”, a adăugat Dan Șova. 

Inchide