Cu cât a scăzut numărul copiilor români între 1990-2013. Schimbările scot la iveală accentuarea procesului de îmbătrânire demografică

Potrivit Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului, aprobată de Guvern în decembrie 2014 și publicată joi în Monitorul Oficial, dacă la începutul anilor 1990 în România erau peste 6,6 milioane de copii, în prezent sunt mai puțin de 3,7 milioane de copii, mai exact 3.653.637 (la 1 ianuarie 2013).

În același interval, a avut loc, pe fondul creșterii speranței de viață, o schimbare a structurii demografice, astfel că, dacă în ’90 raportul era de aproximativ un copil la ceva mai mult de doi adulți, acum este de aproximativ un copil la patru adulți.

Strategia face referire și la raportul dintre populațiile de copii din mediile rural și urban, semnalând o fluctuație semnificativă a structurii acesteia. Astfel, dacă prima jumătate a anilor ’90 este caracterizată de scăderea populației de copii din rural cu aproximativ cinci procente, de la jumătatea anilor ’90 până în 2012 tendința s-a inversat, numărul copiilor din rural devenind mai ridicat decât în urban.

Ponderea copiilor în populație a scăzut de la un nivel aproape egal în 1990 de aproximativ 28-29 la sută în ambele medii de rezidență la 16,5 la sută în urban și 20,2 la sută în rural, în 2013, se arată în strategie.

„Schimbările în structura populației evidențiază accentuarea procesului de îmbătrânire demografică, cu consecințe negative economice și sociale pe termen lung, aceasta conducând la creșterea dependenței economice și apariția unor dezechilibre în sistemele de asigurări sociale. Una dintre caracteristicile cheie, distinctivă pentru România în comparație cu majoritatea celorlalte țări europene, este ponderea ridicată a populației rurale, situație care are consecințe importante pe diferite dimensiuni ale bunăstării copilului, conducând la forme de deprivare de locuire și materiale, precum și dificultăți de acces la serviciile sociale”, se arată în documentul citat.

Fenomenul nașterilor în rândul adolescentelor și tinerelor rămâne în continuare îngrijorător în România, unde mai mult de un copil din zece este născut de o mamă sub 20 de ani.

În același timp, în România, rata avorturilor a fost extrem de crescută, până în 2003 frecvența avorturilor depășind-o pe cea a nașterilor. Deși rata avorturilor rămâne una ridicată, cu 52,7 cazuri raportate la 100 de nașterii vii, nivelul a scăzut de șapte ori în decursul ultimelor două decenii.

Aceste feniomene indică o insuficiență a planificării familiale, a educației pentru sănătate sexuală și a reproducerii, în special pentru categoriile vulnerabile social.