Decizie controversată. Înalta Curte a desființat sentința din Dosarul ICA și a stabilit că fosta judecătoare Camelia Bogdan a săvârșit abuz în serviciu
Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au decis, prin hotărâre definitivă, că fosta judecătoare de la CAB, Camelia Bogdan a săvârșit un grosolan abuz în serviciu atunci când a dat sentința de condamnare în dosarul ICA. Totuși, ea nu va fi judecată pentru abuz în serviciu deoarece fapta s-a prescris, dar magistraţii au confirmat că aceasta era incompatibilă, iar soluţionarea civilă în raport cu Dan Voiculescu a fost „nelegală”.
„Camelia Bogdan a încălcat cu știință dispozițiile legale”
„În baza art. 341 alin. (6) lit. c) C.proc.pen. admite plângerile formulate de petenții Compania de Cercetări Aplicative și Investiții SA, Grupul Industrial Voiculescu și Compania SA, Pantiș Sorin, Sandu Jean Cătălin și Săvulescu Vlad Nicolae împotriva ordonanței de clasare nr. 125/P/16 august 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, menținută prin ordonanța nr. 300/II/2/2023 a procurorului – șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care le desființează în sensul că:
Schimbă temeiul de drept al clasării dispuse pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. 1 C.pen., cu referire la intimata Bogdan Camelia, din art. 16 alin. (1) lit. a) și respectiv, art. 16 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., în art. 16 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., respectiv, a intervenit prescripția răspunderii penale. Menține celelalte dispoziții ale ordonanței de clasare. În baza art. 275 alin. (3) C.proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 11.09.2025”.
Mai mult, ICCJ a reținut faptul că fosta judecătoare Camelia Bogdan a avut un interes nelegitim, mult mai mare decât ar trebui să îl aibă un judecător, preocuparea sa depășind cu mult sfera juridică acceptată și nu a judecat dosarul cu imparțialitate.
Aplicarea retroactivă a normelor europene. Confiscarea specială transformată în confiscare extinsă mascată
În hotărârea definitivă se mai arată că fosta judecătoare a aplicat retroactiv norme, transformând confiscarea specială într-o confiscare extinsă mascată.
„A aplicat retroactiv norme europene, transformând confiscarea specială într-o confiscare extinsă mascată. (…) Constituţia României prevede că legea penală se aplică numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile. Tot astfel, Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, prin art. 7, statuează că nicio pedeapsă şi nicio măs măsură cu caracter penal nu pot fi aplicate decât în baza unei legi clare şi previzibile, existente la data faptei”.
„Consecinţă a actelor şi faptelor descrise, s-a ajuns la o triplă deposedare de bunuri fără temei legal – obligarea la despăgubiri și o dublă confiscare –, iar pentru a putea proceda astfel a creat norme pe care le-a aplicat, a judecat în condiții de incompatibilitate, a soluţionat acţiunea civilă contrar temeiului legal de la acea dată influenţând compunerea completului, a intervenit ulterior într-un proces civil al acelorași părți și și-a aroga prerogative de executare penală fără a fi abilitată prin lege. Toate acestea nu descriu un act de justiție, ci o atitudine abuzivă, contrară principiilor procesului echitabil şi regulilor statului de drept”. (…) Toate încălcările normelor de drept penal și drept procesual penal reținute, completate cu încălcarea normelor din statutul profesiei de magistrat, demonstrează fără dubiu că nu se pune problema de o eroare neintenționată, ci de un abuz …”
Conform hotărârii, modalitatea în care şi-a exercitat atribuțiile de serviciu intimata Bogdan Camelia conturează rezoluția infracțională a intimatei în pronunțarea cu ştiință a unei decizii abuzive.
„Înalta Curte constată că cele corect imputate intimatei Bogdan Camelia, judecătorul cauzei la data faptelor, se referă la modalitatea în care şi-a exercitat atribuțiile de serviciu, atât cu prilejul soluționării cauzei penale nr. 25497/3/2012 în care a pronunțat decizia penală nr. 888/8.08.2014, cât şi ulterior, printr-o serie de demersuri calificate de petenți ca ilegale şi care conturează rezoluția infracțională a intimatei în pronunțarea cu ştiință a unei decizii abuzive, cu consecințe deosebit de păgubitoare pentru aceştia” (…) „Este necesară stabilirea unui echilibru între imunitatea ca mijloc de protecție a judecătorului împotriva presiunii excesive şi a abuzului din partea puterilor statului sau a persoanelor fizice (imunitate), pe de o parte, şi faptul că judecătorul nu este mai presus de lege (responsabilitate), pe de altă parte. Comisia de la Veneția a subliniat în mod constant faptul că judecătorii nu trebuie să beneficieze de imunitate generală, ci de imunitate funcțională pentru actele realizate în exercitarea funcțiilor judiciare”.
Soluția civilă, nelegală
Și soluționarea civilă în raport cu Dan Voiculescu a fost considerată nelegală și că acțiunea civilă putea fi făcută de un alt complet de judecată, în instanță civilă.
„Față de petentul V.D (Dan Voiculescu-n.r.), pentru infracțiunea în considerarea căreia a fost obligat în solidar cu ceilalți inculpați la plata prejudiciului, aceea de folosire de către o persoană care îndeplineşte o funcție de conducere într-un partid (…) în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (…), s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul disp. 16 alin. 1, lit. f raportat la art. 17 alin. 2 și la art. 396 alin. 6 din Codul de procedură penală, constatând împlinit termenul de prescripție specială. (…) Cu toate acestea, în cauză, s-a admis acțiunea civilă formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi au fost obligați în solidar toți inculpații la plata echivalentului în lei a sumei de 60.482.615 euro. (…) Prin urmare, soluționarea acțiunii civile în raport cu Dan Voiculescu a fost cu evidență nelegală, contrară dispozițiilor procesual penale în caz de încetare a procesului penal pentru prescripție. Acțiunea civilă ar fi trebuit să fie soluționată de către o instanță civilă, potrivit regulilor aplicabile acelei materii şi evident de către un alt complet de judecată”.