După 30 de ani – în căutarea Revoluției pierdute | 1989. Vântul schimbării în Europa de Est. Drumul ocolit al Revoluției către Timișoara (Partea a II-a)
Manifestații masive în Germania de Est: Gorby, ajută-ne!
Tot mai mulți est-germani urmează îndemnurile grupurilor contestatare, consolidate prin crearea Noului Forum (12 septembrie) și a Înnoirii Democratice (1 octombrie). Reforme interne profunde și posibilitatea deplasării în afara frontierelor țării, sunt principalele revendicări ale miilor de persoane care defilează cu regularitate și din ce în ce mai masiv pe străzile marilor orașe în luna octombrie: la Leipzig (la 2 octombrie), 15.000-20.000 de oameni care scandează: ,,Democrație azi sau niciodată!”; la Dresden (4 octombrie); în Berlinul de Est (7 octombrie), cu ocazia ceremoniilor celei de-a 40-a aniversări a R.D.G.; din nou la Leipzig (9 octombrie, 50.000-70.000 de manifestanți). Pe 16 octombrie, marile orașe sunt străbătute de cortegii enorme de manifestanți (120.000 la Leipzig; 25.000 la Dresden; 10.000 la Magdeburg…).
În paralel, are loc un exod masiv. Trecând prin Ungaria sau refugiindu-se în ambasadele R.F.G. din Varșovia și mai ales din Praga, mii de germani încearcă să ajungă în Germania de Vest. Aflat în vizită în RDG, pe 6 și 7 octombrie, Mihail răspunde ultimatumurilor populare („Gorby, ajută-ne!”), încurajând partizanii reformei.
„Ameliorarea reglementării trecerilor între cele două Germanii, cât și o creștere a nivelului de trai al populației s-ar fi înscris perfect în politica de intensificare a relațiilor Est – Vest, în special R.F.G. – U.R.S.S., în care se implică activ Mihail Gorbaciov și cancelarul vest-german Helmuth Kohl. Principalul conducător în funcție Erich Honecker este în dezacord complet cu ameliorarea reglementării trecerilor între cele două Germanii, cât și o creștere a nivelului de trai al populației, ca de altfel și cu principiile perestroikăi, lansate de Gorbaciov. Este suficient ca Gorbaciov să-și exprime rezerva pentru ca, la 18 octombrie, Biroul Politic să se desolidarizeze de secretarul general și să-l înlocuiască cu Egon Krenz.
Dar conflictul se amplifică foarte repede. În curând, sute de mii de est-germanii cer schimbări rapide (500.000 în Berlinul de Est, la 4 noiembrie; 300.000 pe 6 noiembrie la Leipzig). În urma demisiei în bloc, Biroul Politic este profund reînnoit, în timp ce reformatorul Hans Modrow devine șeful guvernului. La 9 noiembrie, Partidul Comunist est-german decide spargerea Zidului Berlinului, renunțarea la rolul conducător și acceptarea alegerilor libere.
Revoluția de catifea de la Praga